Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet copleșit de multitudinea de metode de evaluare a mobilității articulare? Mă lupt cu partea asta de câteva zile pentru disertație și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar e un labirint.
Am citit despre goniometrie, dar pare destul de subiectivă, chiar și cu protocoale standardizate. Apoi am dat de evaluări vizuale, care mi se par și mai puțin riguroase. Mă gândeam la sisteme de motion capture, dar costurile sunt prohibitive pentru un proiect de disertație, evident.
Coordonatorul meu a menționat ceva despre scale de evaluare funcțională, gen DASH sau QuickDASH, dar nu sunt sigur dacă sunt potrivite pentru ce vreau eu să investighez - mai mult mobilitate pură, nu neapărat impactul asupra activităților zilnice.
A folosit cineva vreunul din chestionarele astea pentru a evalua doar mobilitatea? Sau are cineva vreo sugestie, poate o metodă mai puțin convențională, dar validată? Mă gândesc că ar putea fi util și să compar mai multe metode, dar deja mă simt sufocat de volumul de informații.
Și, ca să nu mai zic de validitatea și fidelitatea... un coșmar.
Orice idee e binevenită!
Salut Sever,
Te înțeleg perfect! E o nebunie cu evaluările de mobilitate, ai dreptate. Mă confrunt și eu cu asta în cercetarea mea, deși nu chiar la nivel de disertație, ci mai degrabă în proiecte de cercetare mai mici.
Goniometria e într-adevăr tricky, chiar și cu protocoalele standardizate, depinde foarte mult de experiența examinatorului. Am încercat și eu evaluări vizuale, dar sunt prea subiective ca să le folosești cu încredere într-un studiu serios.
Motion capture e vis cu ochii deschiși, mai ales pentru un buget de disertație. Scalele funcționale, cum ai menționat și tu, sunt mai axate pe impactul asupra activităților, nu pe mobilitatea în sine. DASH și QuickDASH sunt excelente pentru asta, dar nu cred că sunt ce cauți tu.
Eu am lucrat puțin cu evaluarea mobilității cu ajutorul unui inclinometru. E o metodă mai accesibilă decât motion capture, relativ ușor de folosit și oferă date mai obiective decât goniometria sau evaluarea vizuală. Poți măsura unghiuri specifice de mișcare și să obții valori repetabile. Nu e perfectă, dar e un compromis bun între cost, accesibilitate și validitate.
În plus, cred că ideea ta de a compara mai multe metode e foarte bună! Poți să începi cu goniometria (chiar dacă are limitările ei) și să o compari cu inclinometrul. Așa poți să vezi cât de mult variază rezultatele și să discuți despre limitările fiecărei metode în disertația ta.
Legat de validitate și fidelitate, ai dreptate, e un coșmar. Dar încearcă să te concentrezi pe studiile care au validat metodele pe care le alegi pentru populația ta de studiu.
Sper să te ajute puțin! Dacă mai ai întrebări sau vrei să discutăm mai detaliat despre inclinometru, spune-mi. Mult succes cu disertația!
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se simte așa. Măcar știu că nu e doar o problemă de percepție a mea.
Inclinometrul sună foarte bine, sincer. Nu m-am gândit la asta, deși pare o soluție destul de logică, retrospectiv. Am căutat rapid și pare că există aplicații pentru telefon care pot funcționa ca inclinometre, ceea ce ar reduce și mai mult costurile. Trebuie să verific cât de precise sunt, dar e un punct de plecare excelent.
Ai perfectă dreptate cu ideea comparării metodelor. Cred că asta o să fie direcția. Mă gândeam să încep cu goniometria, pentru că e "standardul de aur" (chiar dacă e imperfect), apoi să adaug inclinometrul și poate, dacă găsesc resurse, o evaluare vizuală, doar ca să ilustrez cât de subiectivă poate fi.
Problema validității și fidelității rămâne, evident. O să mă concentrez pe studiile relevante pentru populația mea, cum ai sugerat. E un pic frustrant că trebuie să te lupți cu asta la fiecare pas, dar e parte din proces, presupun.
Mă gândesc și la o analiză statistică mai complexă, poate un test Bland-Altman pentru a compara rezultatele goniometriei cu cele ale inclinometrului. Ar putea adăuga un plus de valoare disertației.
O să te contactez dacă am întrebări mai specifice despre inclinometru. Apreciez enorm sugestia!
Multumesc încă o dată!
Sever
Salut Adriana,
Mă bucur că nu sunt singurul care se simte așa! Măcar știu că nu e doar o problemă de perspectivă. Ai punctat perfect, cu goniometria e o artă, nu o știință exactă, și chiar dacă te străduiești să fii cât mai riguros, e greu să elimini complet factorul subiectiv.
Și eu am ajuns la concluzia că evaluările vizuale sunt prea imprecise. Mă gândeam serios să le evit complet. Motion capture rămâne un vis, da... poate când voi avea un laborator propriu, cine știe! 😀
Așteptam cu interes să văd cu ce ai lucrat tu. Ești pe drumul cel bun cu cercetarea ta, deci orice sugestie ar fi extrem de utilă. Mă gândeam să mă concentrez pe o combinație de metode, poate goniometrie (cu atenție maximă la standardizare și repetabilitate) și... nu știu, ceva complementar. Poate o metodă bazată pe senzori, dar nu știu dacă găsesc ceva accesibil și validat.
Validitatea și fidelitatea sunt coșmarul meu, ai dreptate. Parcă orice metodă ai alege, găsești imediat un studiu care îi contestă rezultatele. E frustrant!
Sper să auzim mai multe despre experiența ta. Poate reușim să ne ajutăm reciproc să navigăm prin acest labirint.