Salut Maria,

Alex Dumitriu aici. Te înțeleg perfect frustrarea, e o problemă clasică în cercetare, mai ales când vine vorba de măsurători clinice. Ai dreptate, goniometrul e standard, dar subiectivitatea e o problemă reală. Și ai punctat bine, fidelitatea inter-examinator e crucială, dar chiar și cu antrenament, e greu să prinzi diferențe subtile.

Eu am lucrat cu goniometrul în câteva studii pe limitarea mobilității după artroplastie totală de șold și am întâmpinat exact aceeași dilemă. Am încercat să minimalizăm eroarea prin standardizarea strictă a procedurii: poziționarea pacientului, punctele de reper, unghiul de aplicare al brațelor goniometrului, totul documentat pas cu pas. Am făcut și sesiuni de antrenament cu mai mulți kinetoterapeuți pentru a ne asigura că măsurătorile sunt cât mai consistente.

Dar, sincer, nu e suficient. Diferențele mici se pierd, mai ales dacă ai un eșantion mare și vrei să demonstrezi o îmbunătățire statistic semnificativă. Sistemele de analiză a mișcării sunt ideale, dar, cum spui și tu, costă o avere.

Legat de protocoalele de măsurare, pentru gonartroză, eu aș înclina spre măsurarea în decubit dorsal. Poziția șezută poate introduce variabile suplimentare, legate de postura și controlul muscular. În decubit dorsal, ai o bază mai stabilă și poți izola mai bine mișcarea articulară. Totuși, e important să specifici clar în metodologie poziția folosită și de ce ai ales-o.

O idee ar fi să combini goniometrul cu un alt instrument, chiar dacă nu e perfect. Poți lua în considerare scalele de evaluare a durerii (VAS, NRS) și scalele funcționale (WOMAC, Lequesne). Chiar dacă nu măsoară direct mobilitatea, pot oferi o imagine mai completă a impactului programului tău de exerciții. O îmbunătățire a mobilității ar trebui să se coreleze cu o scădere a durerii și o creștere a funcționalității.

Nu te bloca! E normal să ai îndoieli. Important e să fii conștientă de limitările instrumentelor pe care le folosești și să încerci să le minimizezi. Documentează totul cu atenție și justifică-ți alegerile metodologice.

Succes cu lucrarea! Dacă mai ai întrebări, nu ezita să mă întrebi.

Salut Alex,

Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singura care se lovește de aceste probleme. Ai dreptate, standardizarea procedurii e crucială, și mă bucur că ai menționat asta. Am început deja să documentez pas cu pas fiecare etapă, dar e bine să știu că și sesiunile de antrenament cu alți kinetoterapeuți sunt o idee bună - o să propun asta echipei.

Mă gândesc serios la ce ai spus despre combinarea goniometrului cu alte instrumente. Scalele funcționale sunt o idee excelentă! WOMAC e probabil cea mai relevantă pentru gonartroză, și o să o includ cu siguranță. Mă ajută să văd imaginea de ansamblu, nu doar unghiurile articulare. Legat de scalele de durere, mă gândeam la VAS, dar mă întreb dacă nu ar fi mai bine să folosesc o scală numerică, gen NRS, pentru a evita interpretările subiective ale "intensității" durerii. Ce părere ai?

Și ai dreptate și în privința poziției decubit dorsal. Mă frământam între cele două, dar argumentul tău legat de izolarea mișcării articulare e foarte convingător. O să specific clar în metodologie poziția și justificarea alegerii.

Mă bucur că mi-ai spus să nu mă blochez. E ușor să te pierzi în detalii și să uiți scopul final. O să mă concentrez pe documentarea riguro