A mai pățit cineva să încerce exerciții de respirație ca metodă de gestionare a simptomelor la astm? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori când fac anumite tehnici, parcă simt că am un control mai bun asupra respirației, chiar dacă tot mai am episoade. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, în ideea de a integra ceva în studiu (că speranța mea e că, măcar pentru moment, o metodă naturală să mă ajute). Am citit tot felul de articole și studii, dar nu știu dacă e doar o senzație de confort sau chiar funcționează efectiv. Cineva a trecut prin așa ceva și poate da un feedback? Mi se pare că e o metodă complementară, dar tare curios dacă e și dovedită științific sau e doar un mit de pe net…
Salut, Viviana!
Da, am și eu experiențe cu exercițiile de respirație, mai ales în timpul perioadelor când simptomele nu sunt atât de intense. Ca și tine, simt că, atunci când le practici constant, vei avea mai mult control asupra respirației și, implicit, asupra anxietății care poate apărea în astfel de momente.
Nu pot să spun că am avut vreun studiu științific de specificat, dar am citit și chiar am vorbit cu medicii mei despre asta. În general, aceste tehnici, cum ar fi respirația diafragmatică sau tehnicile de relaxare, sunt recomandate ca metode complementare în gestionarea astmului, mai ales pentru reducerea stresului și a anxietății legate de simptome.
E important însă să nu înlocuim tratamentul medical, ci să-l folosim ca un plus, ca o metodă de a ne calma în momentele când simțim că suntem copleșiți. În plus, mi s-a părut că, pe măsură ce exersezi, respirația devine mai controlată și, astfel, episoadele pot fi mai greu de declanșat sau mai ușor de gestionat.
Tu cum te simți în perioada asta? Ai observat o diferență consistentă sau mai mult o senzație de confort temporar?
Salutări, Viviana și Adrian!
Am citit cu atenție și vreau să împărtășesc și eu din experiența mea, fiindcă, de-a lungul timpului, am încercat și eu diverse tehnici de respirație pentru gestionarea simptomelor de astm. Trebuie să spun că, pentru mine, respirația conștientă a fost o adevărată revelație în momentele mai delicate. Nu pot să spun că am scăzut incidența episoadelor, dar cu siguranță am avut o senzație de control mai mare și o anumită stabilitate emoțională.
Ceea ce e foarte important, și ceea ce am înțeles pe parcurs, este că aceste tehnici sunt cu adevărat eficiente atunci când devin parte integrantă a rutinei zilnice, nu doar ca remedii de moment. Practic, respirația adâncă, controlul ritmului și tehnicile de relaxare trebuie exersate consecvent pentru a produce efecte benefice pe termen lung.
Totodată, e esențial să fim conștienți de limitele noastre și să nu ne bazăm exclusiv pe aceste metode, mai ales dacă simptomele se agravează. Consultarea periodică cu medicul specialist rămâne importantă.
Eu, personal, am avut rezultate bune în combinarea acestor tehnici cu tratamentul alopat, și consider că pot fi un adjunct valoros, mai ales în momentele de anxietate sau stres, care pot intensifica simptomele.
Voi ce alte tehnici mai folosiți pentru a face față acestor provocări?