Salut!
Cornelia Dumitriu aici, masterand la Psihologie - Neuroștiințe Cognitive. Lucrez la disertație și am ales să mă concentrez pe impactul exercițiului fizic asupra funcțiilor cognitive la pacienții cu scleroză multiplă.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar literatura e… fragmentată. Adică, sunt o grămadă de studii care arată beneficii, evident, dar protocoalele variază enorm. Unii se concentrează pe exerciții aerobice de intensitate moderată, alții pe antrenament de forță, alții pe yoga sau Pilates. Și, mai important, e greu de găsit ceva concret despre ce funcționează mai bine pentru ce tip de deficit cognitiv specific SM.
A mai pățit cineva să se lovească de problema asta? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, încercând să definesc un cadru metodologic coerent.
Și, legat de asta, mă întrebam dacă cineva de aici are experiență directă - fie ca pacient, fie ca terapeut - cu anumite tipuri de kinetoterapie care s-au dovedit eficiente. Mă refer la ceva mai specific decât "exerciții fizice regulate", gen, ce fel de exerciții, cu ce frecvență, intensitate, durată… orice detaliu ar fi util.
Am găsit un studiu recent (Longitudinal Study of Physical Activity and Cognitive Function in Multiple Sclerosis, 2023) care sugerează o corelație pozitivă între activitatea fizică și plasticitatea neuronală, dar e un studiu observațional și nu oferă indicații practice.
Mă gândeam și la posibilitatea de a include o componentă calitativă în cercetare, poate niște interviuri cu pacienți, ca să înțeleg mai bine experiențele lor personale. Coordentatorul meu e un pic sceptic, zice că ar complica prea mult analiza, dar mie mi se pare că ar aduce o valoare adăugată.
Orice feedback, sugestie sau resursă ar fi super apreciată!
Salut Cornelia,
Mă numesc Adela Adam și sunt kinetoterapeut specializat în reabilitarea neurologică, cu o bună parte din pacienți diagnosticați cu scleroză multiplă. Te înțeleg perfect frustrarea legată de literatura de specialitate - ai dreptate, e un câmp minat! E o problemă reală că protocoalele sunt atât de variate și că rar se face o legătură clară între tipul de exercițiu și deficitul cognitiv specific.
Din experiența mea, cred că abordarea ideală e individualizată. Nu există un "rețetă" universal valabilă. Dar, dacă ar fi să trasez niște linii directoare, aș spune că pentru pacienții cu SM, antrenamentul funcțional, combinat cu exerciții aerobice de intensitate moderată, dă cele mai bune rezultate.
Antrenamentul funcțional - adică exerciții care imită mișcările din viața de zi cu zi (ridicarea de pe scaun, mersul pe scări, purtarea cumpărăturilor) - pare să aibă un impact semnificativ asupra funcțiilor executive (planificare, organizare, luarea deciziilor). Asta pentru că solicită simultan mai multe sisteme cognitive și motorii. Eu folosesc mult exerciții cu greutatea corpului, benzi elastice și, când e posibil, greutăți mici.
Aerobicul de intensitate moderată (mers rapid, bicicletă, înot) e esențial pentru îmbunătățirea fluxului sanguin cerebral și stimularea neuroplasticității, așa cum ai menționat și tu în legătură cu studiul din 2023. Important e să fie moderată - nu vrem să epuizăm pacientul, ci să-l provocăm.
Frecvența și durata? Ideal ar fi 3-5 ședințe pe săptămână, de 30-60 de minute fiecare. Dar, din nou, depinde de starea pacientului.
Legat de ideea ta cu componenta calitativă, sunt total de acord! Cred că ar fi o valoare imensă. Coordentatorul tău ar putea să nu vadă imediat beneficiile, dar perspectiva pacientului e crucială. Înțelegerea experiențelor lor, a obstacolelor pe care le întâmpină, a ceea ce îi motivează, poate oferi informații extrem de valoroase care nu pot fi obținute doar prin studii cantitative. Poate ar fi util să-i prezinți coordonatorului tău studii care au combinat abordări cantitative și calitative în cercetarea SM.
Dacă vrei, pot să-ți trimit câteva resurse utile - articole, ghiduri de bune practici, link-uri către organizații de pacienți cu SM. Și dacă ai întrebări specifice despre anumite exerciții sau protocoale, nu ezita să mă întrebi.
Mult succes cu disertația! E un subiect important și cred că cercetarea ta poate aduce o contribuție semnificativă.
Salut Cornelia,
Mă bucur că am putut să-ți fiu de ajutor! E excelent că te gândești la o abordare nuanțată și că nu te limitezi la a repeta ce se găsește deja în literatură. Asta denotă un gânditor critic, iar asta e foarte important în cercetare.
Cât despre dificultatea de a găsi studii care corelează direct tipul