Subiect: Kineto & Cardiaci: Ce funcționează?
Salut!
Sunt Gabi Antal, masterand la Bioinginerie. Lucrez la o disertație despre efectele kinetoterapiei asupra recuperării pacienților cu insuficiență cardiacă și, sincer, mă simt puțin copleșit de volumul de studii contradictorii.
Am găsit o grămadă de articole care susțin beneficiile exercițiilor aerobice ușoare, dar parcă nimeni nu se pune serios să discearnă ce tip de kinetoterapie funcționează cel mai bine pentru ce tip de pacient cardiac. Adică, e o diferență enormă între un pacient cu insuficiență cardiacă cronică stabilă și unul care a trecut printr-un infarct recent, nu?
Mă lupt cu partea asta de câteva zile. Am încercat să fac o meta-analiză, dar studiile sunt atât de eterogene în ceea ce privește protocoalele, grupurile de control, chiar și definirea "insuficienței cardiace"... e un haos.
A mai pățit cineva asta? Aveți vreo sugestie de cuvinte cheie mai specifice pentru căutare, sau poate vreun articol "de referință" care să facă un pic de ordine în toată nebunia asta?
Și, ca să nu mai zic de problema biomarkerilor. Toată lumea măsoară NT-proBNP, dar interpretarea rezultatelor e subiectivă, iar corelația cu îmbunătățirea funcției cardiace nu e întotdeauna clară. Mă gândesc serios să includ și un scor de calitate a vieții, dar nu știu dacă nu e deja prea mult.
Oricum, orice părere e binevenită. Mă simt un pic blocat.
Salut Gabi,
Te înțeleg perfect! Sunt Adela Constantin, doctorand în Kinetologie Aplicată și am trecut și eu prin asta, când am lucrat la teza mea despre recuperarea post-operatorie în chirurgia cardiacă. E exact cum descrii tu - un ocean de informații, cu valuri de contradicții.
Ai dreptate, diferențierea pacienților e crucială. Meta-analiza e o provocare uriașă când studiile sunt atât de eterogene. Eu am găsit util să segmentez căutările pe subgrupuri de pacienți. Poți încerca să adaugi în căutare cuvinte cheie specifice, gen: "cardiac rehabilitation post-MI," "exercise training heart failure with preserved ejection fraction," sau "interval training chronic heart failure." Folosește și termenii "NYHA class" împreună cu tipul de exercițiu, ca să filtrezi studiile în funcție de severitatea insuficienței cardiace.
Un articol care mi s-a părut destul de cuprinzător, deși nu e perfect, e cel al lui Baldi et al. (2018) - "Cardiac Rehabilitation in Heart Failure: A Systematic Review and Meta-Analysis." Poate te ajută să ai o perspectivă mai clară asupra protocoalelor folosite și a rezultatelor raportate. (Îl găsești pe PubMed, dacă nu îl știi deja).
Și legat de biomarkeri, ai perfectă dreptate. NT-proBNP e util, dar e departe de a fi un indicator perfect. Includerea unui scor de calitate a vieții e o idee excelentă! Nu e "prea mult", dimpotrivă, oferă o perspectivă holistică asupra recuperării pacientului. Eu am folosit scala Kansas City Cardiomyopathy Questionnaire (KCCQ) și am fost mulțumită de rezultate.
Nu te descuraja! E normal să te simți blocat uneori. Încearcă să restrângi focusul, să segmentezi căutările și să te concentrezi pe subgrupuri specifice de pacienți. Și nu ezita să ceri ajutorul coordonatorului tău de disertație - e acolo pentru asta!
Mult succes cu cercetarea!