Subiect: Kineto & Cardio: ce funcționează?
Salut!
Sunt Traian Mihaila, masterand la Kinetologie. Mă lupt un pic cu delimitarea clară a intervențiilor kinetice specifice pentru pacienții cu patologii cardiovasculare. Adică, dincolo de recomandările generale (exerciții aerobice de intensitate moderată, antrenament de forță cu greutăți mici, etc.), ce anume funcționează cu adevărat, demonstrat prin studii solide?
Mă refer mai ales la protocoalele specifice. Am găsit o grămadă de articole care vorbesc despre beneficiile exercițiilor, dar puține detaliază cum ar trebui structurat un program pentru, să zicem, un pacient post-infarct miocardic cronic, cu disfuncție sistolică ușoară.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare că e multă improvizație bazată pe experiența clinică, ceea ce e ok, dar pentru lucrarea mea aș vrea să mă bazez mai mult pe dovezi.
A mai pățit cineva problema asta? Sau are cineva recomandări de studii/meta-analize relevante? Mă gândesc și la chestia cu interval training-ul, pare promițător, dar nu sunt sigur dacă e potrivit pentru toți pacienții.
Și o întrebare secundară: coordonatorul meu insistă să includ și o discuție despre rolul suplimentelor (CoQ10, magneziu, etc.). Mă simt puțin inconfortabil cu asta, mi se pare că iese din sfera kinetologiei, dar nu vreau să-l contrazic direct. Ce părere aveți?
Salut Traian,
Te înțeleg perfect! Mă confrunt și eu cu problema asta des, sunt Adriana Craciun, kinetoterapeut cu experiență în recuperare cardiovasculară. Ai dreptate, e o grămadă de informații generale, dar găsirea unor protocoale specifice și bine documentate e o adevărată provocare.
E frustrant să vezi că multe intervenții se bazează pe "ce funcționează în practică", deși experiența e valoroasă, pentru o lucrare științifică ai nevoie de mai mult.
În legătură cu pacienții post-infarct miocardic cronic, cu disfuncție sistolică ușoară, eu am găsit utile câteva studii care explorează programele de reabilitare cardiacă fazate. Caută studii despre "phase-based cardiac rehabilitation" - de obicei, încep cu exerciții de încălzire și mobilitate ușoară, apoi progresează treptat spre exerciții aerobice de intensitate controlată (monitorizare EKG obligatorie!), și abia spre final introduc antrenamentul de forță cu greutăți foarte mici și repetări multe. Important e să se respecte principiul supraîncărcării graduale.
Interval training-ul (HIIT) e într-adevăr promițător, dar ai mare grijă! Nu e pentru toți. Trebuie o evaluare foarte atentă a riscului cardiovascular și o monitorizare constantă în timpul exercițiilor. Există studii care arată că HIIT poate fi benefic pentru pacienții stabili, dar e nevoie de o selecție riguroasă a pacienților și de un protocol bine definit.
Și legat de suplimente... ai perfectă dreptate să te simți inconfortabil. E o zonă gri, și sincer, nu e rolul nostru ca kinetoterapeuți să ne pronunțăm asupra eficacității suplimentelor. Poți menționa în lucrare că există discuții despre rolul potențial al unor suplimente, dar subliniază că dovezile științifice sunt limitate și că decizia de a le folosi trebuie luată de medicul curant. Poți spune ceva de genul: "Deși unele studii sugerează un potențial beneficiu al suplimentelor precum CoQ10 sau magneziu în contextul patologiilor cardiovasculare, rolul lor terapeutic rămâne controversat și necesită investigații suplimentare. Recomandările privind utilizarea suplimentelor trebuie individualizate și stabilite de către medicul cardiolog."
Îți recomand să cauți studii pe PubMed folosind cuvinte cheie precum: "cardiac rehabilitation protocols", "exercise prescription cardiovascular disease", "interval training cardiac patients", "phase-based cardiac rehabilitation".
Sper să te ajute! Dacă mai ai întrebări, nu ezita să mă întrebi.
Salut Adriana,
Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Ai dreptate, experiența clinică e valoroasă, dar pentru lucrare am nevoie de ceva mai solid.
"Phase-based cardiac rehabilitation" - asta e o direcție foarte bună, mulțumesc! Am căutat deja și am găsit câteva studii interesante, mai ales cele care detaliază criteriile de progresie. Monitorizarea EKG e crucială, asta e clar, dar e bine să văd că se insistă și pe importanța supraîncărcării graduale, un principiu pe care îl consider fundamental.
Cu HIIT-ul ai perfectă dreptate, e tentant pentru că pare să ofere rezultate mai rapide, dar riscurile sunt evidente. Selecția pacienților e cheia, și monitorizarea constantă, evident. Mă gândesc că ar fi util să includ în lucrare o secțiune despre contraindicații absolute și relative pentru HIIT în context cardiovascular.
Și legat de suplimente... exact la asta mă gândeam și eu. Formularea ta e perfectă,