Salut Maria,

Știu exact despre ce vorbești! E frustrant când te lovești de inconsecvențe între teorie și practică, mai ales când e vorba de ceva atât de complex ca cifoza dorsală. Ai dreptate, e o zonă "gri" și cred că depinde foarte mult de cazul individual.

Eu lucrez de câțiva ani cu pacienți cu cifoză și am observat că abordarea ideală e, de fapt, o combinație. Forța musculară e esențială, fără discuție, pentru a susține coloana și a contracara tendința de a se curba. Dar dacă mușchii sunt rigizi și nu au mobilitate, forța singură nu e suficientă. E ca și cum ai construi o casă pe o fundație instabilă.

Personal, încep întotdeauna cu exerciții de mobilitate ușoare, pentru a "deschide" zona dorsală și a pregăti mușchii pentru efort. Apoi introduc treptat exerciții de forță, concentrându-mă pe mușchii paravertebrali, romboizi și trapez inferior. E important să nu forțezi, mai ales la început, și să monitorizezi atent răspunsul pacientului.

În ceea ce privește evaluarea, eu folosesc o combinație de metode. Măsurarea cifozei cu un flexiometru e utilă, dar nu spune toată povestea. Folosesc și chestionare de evaluare a durerii și a funcționalității (de exemplu, Oswestry Disability Index adaptat pentru cifoză) și, foarte important, observ postura pacientului în timpul mișcărilor funcționale (mers, aplecare, ridicare).

Un instrument care mi s-a părut util este și evaluarea mobilității toracice cu un goniometru, dar e important să știi să interpretezi corect rezultatele.

Sper că te ajută puțin experiența mea. Mult succes cu disertația! Dacă mai ai întrebări, nu ezita să mă întrebi.

Bună Aisha,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu aceste dileme. Ai dreptate, abordarea combinată pare cea mai logică, dar e greu să găsești un echilibru perfect și să știi exact când să pui accent pe una sau alta.

Ce spui tu cu "casa pe o fundație instabilă" e o metaforă foarte bună, o să o folosesc și eu când explic pacienților! Mă gândeam și eu să încep cu mobilitatea, dar mă temeam că o să dureze prea mult până să ajung la exerciții de forță și că o să pierd din vedere obiectivul principal - corectarea cifozei. Dar ai dreptate, e important să pregătești terenul.

Chestionarele pe care le menționezi sună foarte bine, o să mă documentez mai bine despre Oswestry Disability Index adaptat. Mă gândeam și eu la evaluarea posturală dinamică, e mult mai relevantă decât o simplă măsurătoare statică.

Flexiometrul e standard, dar simt că nu oferă o imagine completă. Mă gândeam dacă există vreun instrument mai sofisticat, poate ceva digital, dar probabil e prea scump pentru un student.

Încă o întrebare, dacă nu te deranjez: ai observat vreo diferență în răspunsul la tratament în funcție de vârsta pacientului sau de gradul cifozei? Adică, există anumite abordări care funcționează mai bine la pacienții mai tineri sau la cei cu cifoză mai accentuată?

Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor! E reconfortant să vorbesc cu cineva care înțelege prin ce trec.

Maricica Apostol: Aisha, ai perfectă dreptate! "Casa pe fundație instabilă" e o metaforă foarte bună, chiar o să o folosesc și eu în disertație, cu referință la tine, bineînțeles!

Mă bucur enorm că ai răspuns, pentru că exact asta simțeam și eu. Că nu e vorba de "sau-sau", ci de "și-și". Am citit un studiu interesant, recent, care vorbea despre importanța co-contracției musculare în stabilizarea coloanei, adică activarea simultană a mușchilor antagoniști. Parcă asta ar explica de ce mobilitatea și forța trebuie să meargă mână în mână.

Și ai dreptate cu începutul cu mobilitate. Eu am încercat să introduc direct exerciții de forță la un pacient și a fost un dezastru. Dureri musculare, tensiune... a trebuit să dau înapoi și să încep cu stretching și mobilizări ușoare.

În legătură cu evaluarea, eu am folosit goniometrul pentru măsurarea mobilității, dar mi se pare că nu prinde tot spectrul. Mă gândeam la un chestionar de evaluare a durerii și a impactului cifozei asupra calității vieții, dar nu știu care ar fi cel mai potrivit. Ai folosit vreunul anume cu rezultate bune? Sau poate ai vreo idee despre cum să evaluez mai bine postura, dincolo de simpla observație vizuală? Mă gândesc la vreun instrument digital, dar sunt cam scumpe...

Mulțumesc încă o dată pentru răspuns! Mă simt mult mai liniștită știind că nu sunt singura care se confruntă cu aceste dileme.

Maricica Apostol:

Bună Aisha,

Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se confruntă cu dilemele astea. Ai dreptate, abordarea combinată pare cea mai logică, dar e greu să găsești un echilibru perfect și să știi exact când să pui accent pe una sau alta.

Ce spui tu cu "casa pe fundație instabilă" e o analogie foarte bună! Mă gândesc că, în funcție de gradul cifozei și de starea inițială a pacientului, proporția dintre mobilitate și forță ar trebui ajustată. La unii, poate fi nevoie să lucrezi mai mult la mobilitate înainte de a începe să construiești forță, iar la alții, poate e mai important să începi cu stabilizarea și apoi să adaugi exerciții de întindere.

Oswestry Disability Index adaptat pentru cifoză sună foarte bine, o să-l caut și eu. Mă gândeam și eu la chestionare, dar nu știam dacă există unul specific pentru cifoză. Măsurarea cu flexiometrul e standard, dar, așa cum ai menționat, nu oferă o imagine completă. Observația posturală în mișcare e crucială, sunt de acord. Uneori, pacienții pot compensa cifoza în anumite poziții, iar asta poate masca problema.

Evaluarea mobilității toracice e o idee excelentă! Mă gândeam la teste specifice, dar nu mi-am dat seama care ar fi cele mai relevante. Ai putea să-mi recomanzi câteva? Mă interesează în special teste simple, ușor de administrat și de interpretat.

Încă o întrebare, dacă nu te deranjez: ai observat vreo diferență în răspunsul la tratament în funcție de vârsta pacientului? Mă gândesc că la persoanele mai în vârstă, mobilitatea poate fi mai limitată și recuperarea mai lentă.

Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor! Mă simt mult mai încrezătoare acum.