Subiect: Kineto & coloana: ce funcționează cu adevărat?
Salut!
Sunt Petrică, masterand la Bio și încerc să mă prind de analiza cinematică a mișcărilor coloanei vertebrale. Am ales Kineto ca software, pare destul de popular în cercetare, dar... sincer, mă lupt un pic.
A mai pățit cineva probleme cu marcajele? Adică, în tutoriale arată super simplu, dar când ai de-a face cu date reale, cu variații subtile în poziție, parcă nu mai e chiar așa de precis. Mă refer mai ales la identificarea punctelor de referință pe vertebre, mai ales în proiecțiile laterale.
Și, legat de asta, ce metodologie folosiți voi pentru a minimiza erorile de tracking? Am citit despre filtre Kalman, dar nu sunt sigur dacă sunt necesare pentru fiecare analiză. Coord. mi-a zis să mă concentrez pe validarea datelor, dar nu mi-a dat un protocol clar.
Mă gândeam și la chestia cu definirea sistemului de coordonate. Am văzut abordări diferite, unele fixe pe o vertebră, altele relative la bazin. Ce avantaje și dezavantaje are fiecare?
Mă simt un pic copleșit, recunosc. Am impresia că petrec mai mult timp încercând să fac software-ul să funcționeze decât analizând datele propriu-zise. Poate cineva a mai trecut prin asta și are niște sfaturi? Orice ar fi binevenit.
Salut Petrică,
Te înțeleg perfect! Kineto e un instrument puternic, dar are curba lui de învățare, asta e sigur. Și ai dreptate, tutorialele sunt frumoase și curate, dar datele reale... alea sunt altă poveste!
Problema cu marcajele e una clasică. Eu am lucrat destul cu Kineto pentru proiectul meu de disertație (și încă mai folosesc ocazional) și am descoperit că, pe lângă atenția sporită la poziționarea inițială a markerilor pe subiect, contează enorm calitatea înregistrării. Asigură-te că ai o iluminare bună și că nu ai zone de umbră pe coloană. Asta ajută Kineto să "vadă" mai bine punctele de referință.
Legat de identificarea vertebrelor în proiecția laterală, eu am găsit util să folosesc o combinație de vizualizare 2D și 3D. Identifici punctele în 2D, apoi verifici poziția lor în 3D pentru a te asigura că sunt corecte. Și nu te sfii să ajustezi manual poziția markerilor, chiar dacă Kineto a făcut o primă estimare. E mai bine să petreci un pic mai mult timp la etapa asta decât să ai date eronate mai târziu.
Filtrele Kalman sunt utile, dar nu neapărat obligatorii pentru fiecare analiză. Depinde de calitatea datelor și de ce vrei să studiezi. Dacă ai date cu mult zgomot, un filtru Kalman poate ajuta la netezirea traiectoriilor. Dar, înainte de a te complica cu asta, concentrează-te pe validarea datelor, cum ți-a spus coordonatorul.
Și aici e cheia: validarea datelor. Eu am folosit o combinație de inspecție vizuală (verifici dacă traiectoriile markerilor arată logic și natural) și metrici statistice (calculezi erorile de reproiecție, de exemplu). Poți să creezi un mic "checklist" cu criterii de validare și să le aplici sistematic la fiecare set de date.
În ceea ce privește sistemul de coordonate, depinde de întrebarea ta de cercetare. Sistemul fix pe o vertebră (de obicei C7 sau L5) e bun pentru a urmări mișcările segmentare ale coloanei. Sistemul relativ la bazin e mai potrivit dacă te interesează mișcările întregului trunchi în raport cu bazinul. Eu am folosit ambele, în funcție de ce analizam.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșit la început. Kineto e un software complex, dar cu puțină răbdare și perseverență, vei reuși să-l stăpânești. Dacă ai nevoie de ajutor cu ceva specific, nu ezita să întrebi. Poate putem discuta mai detaliat despre problema ta.
Baftă cu analiza!
Adina Tataru
Salut Petrică,
Mă bucur că am putut să te ajut puțin! E super că ai identificat deja principalele puncte problematice, asta e un prim pas important.
Legat de "checklist"-ul de validare, pot să-ți dau câteva exemple concrete. În primul rând, verifică dacă markerii nu "sar" brusc de pe o vertebră pe alta în timpul mișcării. Asta ar indica o eroare de tracking. Uită-te la graficele de poziție în timp - ar trebui să fie fluide, fără vârfuri sau căderi abrupte.
Apoi, poți calcula range of motion (ROM) pentru fiecare segment al coloanei și verifică dacă valorile obținute sunt plauzibile din punct de vedere anatomic. De exemplu, dacă obții o flexie laterală de 90 de grade, e clar că ceva nu e în regulă.
Erorile de reproiecție, menționate anterior, sunt foarte utile. Kineto ar trebui să-ți ofere o valoare pentru fiecare marker, care indică cât de bine se potrivește poziția estimată a markerului cu poziția sa reală în imagine. O valoare mare sugerează o eroare de tracking.
Și nu subestima importanța viz