Subiect: Kineto în gonartroză - ce funcționează?
Salut!
Sunt Marioara, masterand la Kinetologie și am ales gonartroza ca temă pentru disertație. Mă concentrez pe eficacitatea diferitelor protocoale kinetoterapeutice, dar am dat de niște discuții despre Kineto (știți, aparatul ăla cu feedback bio) și mă gândeam dacă a lucrat cineva cu el în contextul ăsta.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar literatura e cam vagă. Sunt studii care arată îmbunătățiri în propriocepție și control motor, dar nu e clar dacă se traduce în scăderea durerii pe termen lung sau în creșterea funcționalității.
Am încercat să caut studii comparative, Kineto vs. kinetoterapie convențională, dar nu găsesc nimic solid. Majoritatea sunt studii de caz sau mici serii de pacienți.
A mai pățit cineva să se lovească de problema asta? Folosește cineva Kineto în practica lui pentru gonartroză? Ce protocoale folosiți și ce rezultate aveți? Mă interesează orice feedback, chiar și experiențe negative.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și coordonatorul meu zice să mă concentrez pe kinetoterapia "clasică", dar totuși sunt curioasă dacă Kineto are un rol real, dincolo de hype-ul ăla de marketing.
Mulțumesc!
Salut Marioara,
Te înțeleg perfect frustrarea! Și eu am întâlnit problema asta cu Kineto. E un aparat interesant, cu potențial, dar e greu să separi ce e știință solidă de ce e marketing agresiv.
Lucrez de vreo 5 ani în recuperare medicală și am folosit Kineto cu câțiva pacienți cu gonartroză, dar mai mult ca adjuvant la kinetoterapia standard. Am observat, în general, o îmbunătățire a conștientizării poziției articulației și a controlului muscular, mai ales în faza inițială a reabilitării. Pacienții raportau că "simt mai bine genunchiul" și că au mai multă încredere în mișcări.
Dar, ca și tine, nu am găsit dovezi convingătoare că asta se traduce într-o reducere semnificativă a durerii pe termen lung sau într-o îmbunătățire dramatică a funcționalității. Cred că e util pentru a "reeduca" creierul să folumească mai bine mușchii din jurul genunchiului, dar nu e o soluție magică.
Protocoalele pe care le-am folosit au fost destul de simple: exerciții de propriocepție cu feedback vizual de la Kineto (menținerea echilibrului pe o suprafață instabilă, transfer de greutate, etc.), combinate cu exerciții de întărire musculară (cvadriceps, ischiogambieri, fesieri) și stretching. Durata unei ședințe cu Kineto era de obicei 20-30 de minute, de 2-3 ori pe săptămână, pe lângă ședințele standard de kinetoterapie.
Sincer, nu am făcut o analiză statistică riguroasă a rezultatelor, dar am impresia că pacienții care au beneficiat cel mai mult au fost cei cu gonartroză în stadii incipiente, cu durere moderată și fără deformări majore ale articulației.
Cred că ai dreptate să fii sceptică și să te concentrezi pe kinetoterapia "clasică" pentru disertație. E o bază solidă și există mult mai multe dovezi științifice în spate. Dar, dacă ești curioasă, poți menționa Kineto ca o potențială unealtă adjuvantă, cu mențiunea că sunt necesare studii mai ample pentru a-i determina eficacitatea reală.
Succes cu disertația! Și dacă mai ai întrebări, nu ezita să mă întrebi.