Subiect: Kineto în gonartroză: ce funcționează? (și ce nu pare să funcționeze...)
Salutare tuturor,
A mai lucrat cineva cu kineto în contextul gonartrozei, mai ales în stadii incipiente? Mă lupt un pic cu partea asta pentru disertație. Am ales tema asta, fiindcă am văzut destul de mulți pacienți cu probleme articulare la cabinetul unde fac practică, dar literatura e... fragmentată, să zic așa.
Mă refer, dincolo de exercițiile clasice de întărire a cvadricepsului și hamstringilor (care, evident, sunt baza), ce abordări kinetoterapeutice au dat rezultate mai bune în studii? Mă gândesc la tehnici specifice de mobilizare, terapie manuală, electrostimulare, eventual biofeedback...
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar multe studii par să se concentreze pe ameliorarea durerii pe termen scurt, nu pe modificarea progresiei bolii. Și e greu să separi efectul kinetoterapiei de cel al medicației, sau de simpla îmbunătățire a stilului de viață (scădere în greutate, activitate fizică generală).
Am găsit câteva lucrări interesante despre kineto combinat cu exerciții acvatice, dar sample size-ul era mic.
Aș aprecia orice sugestie de studiu relevant, sau chiar experiențe practice din partea cuiva care lucrează direct cu pacienți. Mă cam frustrează că nu găsesc un "protocol standard" clar, ci mai degrabă o mulțime de abordări diferite, cu dovezi inconstante.
Și, ca să nu mai zic, coordonatorul meu insistă să includ și o discuție despre rolul kinetoterapiei în prevenția secundară a gonartrozei, ceea ce complică și mai mult lucrurile... 😅
Salut Dorin,
Te înțeleg perfect frustrarea! Ai nimerit într-o zonă gri, din păcate. Gonartroza e o problemă complexă și, ai dreptate, literatura e destul de dispersată. Mă lupt și eu cu asta în practica de zi cu zi.
Legat de ce funcționează, dincolo de baza pe care ai menționat-o (cvadriceps, hamstringi - esențiale!), eu am avut rezultate bune cu o combinație de tehnici. Mobilizările articulare blânde, mai ales cele care vizează corectarea alinierii și reducerea presiunii pe compartimentul afectat, pot face o diferență semnificativă. Nu mă refer la mobilizări agresive, ci la tehnici specifice, graduale.
Am observat că și terapia manuală, în special eliberarea țesuturilor moi din jurul genunchiului (fascia lata, mușchii ischio-gambieri, chiar și mușchii gambei) ajută la îmbunătățirea mobilității și la reducerea durerii.
Electroestimularea, sincer, o folosesc mai mult ca adjuvant, pentru a facilita contracția musculară în cazurile în care pacientul are dificultăți să activeze corect mușchii. Nu cred că e o soluție de sine stătătoare.
Biofeedback-ul e interesant, dar necesită o investiție mai mare în echipamente și, din experiența mea, nu toți pacienții sunt receptivi.
Cât despre studii, ai căutat pe PubMed cu termenii "knee osteoarthritis AND kinetic therapy AND [tehnica specifică]"? Poți încerca și combinații cu "functional exercise", "proprioception", "muscle strengthening". Am găsit un meta-analysis recent (2022) care sugerează că exercițiile de întărire combinate cu educația pacientului au cel mai bun impact pe termen lung, dar, din nou, sample size-ul e o problemă.
Și ai perfectă dreptate cu problema separării efectelor. E foarte greu! Eu încerc să monitorizez atent progresul pacienților, folosind scale de durere și funcționalitate (WOMAC, VAS) și să le urmăresc evoluția pe o perioadă mai lungă de timp.
Legat de prevenția secundară, coordonatorul tău are dreptate să insiste. Aici, pe lângă kinetoterapie, e crucială educația pacientului despre importanța menținerii unei greutăți sănătoase, a unei posturi corecte și a evitării activităților care suprasolicită genunchiul.
Mult succes cu disertația! Dacă găsești ceva interesant, dă-mi și mie de veste. Poate ne ajutăm reciproc.
Salut Adela,
Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se lovește de aceste dificultăți. Ai dreptate, e o zonă gri și e frustrant să vezi cât de multe abordări există, fără un consens clar.
Foarte utile sugestiile tale practice. Mă gândesc și eu că mobilizările blânde, concentrate pe corectarea alinierii, pot fi o strategie bună, mai ales în stadiile incipiente. Am văzut și eu pacienți care răspund bine la eliberarea țesuturilor moi, dar e important să fii foarte atent la contraindicații și să adaptezi tehnica la fiecare pacient în parte.
Electroestimularea o folosesc și eu ca adjuvant, mai ales pentru pacienții cu inhibiție musculară. Nu cred că e panaceu, dar poate fi utilă în anumite situații. Biofeedback-ul e