Salut Ofelia,

Adrian Toader aici. Mă bucur să văd că te preocupă subiectul ăsta, e unul complex și, ai dreptate, adesea eclipsat de metodele consacrate. Eu lucrez de vreo 8 ani cu pacienți cu probleme posturale, inclusiv scolioze și cifoze, și am început să integrez Kineto în protocoalele mele acum vreo 3 ani.

Inițial, eram sceptic, sincer. Mi se părea un "gadget" scump, dar am fost surprins de rezultate. Nu e un panaceu, asta e clar, dar e un instrument excelent pentru a face vizibilă asimetria și pentru a oferi feedback instantaneu pacientului. Asta e crucial, mai ales la adolescenți, unde conștientizarea posturală e adesea deficitară.

În cazul scoliozelor, eu folosesc Kineto în principal în două moduri:

1. Evaluare dinamică: Nu mă bazez doar pe măsurătorile statice (unghi Cobb, etc.). Kineto îmi arată cum se mișcă pacientul, ce mușchi sunt activi, unde sunt blocaje. Asta mă ajută să identific pattern-uri compensatorii specifice fiecărui caz.
2. Reeducare proprioceptivă: Exercițiile de corecție posturală sunt mult mai eficiente când pacientul simte ce se întâmplă. Kineto oferă un feedback vizual constant, ajutându-l să își corecteze poziția în timp real. Folosesc mult exerciții de stabilizare a trunchiului cu Kineto, concentrându-mă pe activarea mușchilor profunzi.

Pentru cifoze, Kineto e util pentru a lucra la extensia toracică și la întărirea musculaturii paravertebrale. De asemenea, ajută la corectarea poziției capului și a umerilor, care sunt adesea afectate.

Ai dreptate, e multă discuție despre Schroth și SEAS, și sunt metode foarte bune, dar sunt și intensive și necesită terapeuți bine pregătiți. Kineto poate fi un complement excelent, mai ales pentru pacienții care nu au acces la aceste terapii sau care au nevoie de un instrument suplimentar pentru a-și menține progresul acasă.

Nu te lăsa descurajată de lipsa studiilor concrete. Tehnologia e relativ nouă și e nevoie de mai multe cercetări. Dar, din experiența mea, Kineto poate fi un instrument valoros în arsenalul unui kinetoterapeut care lucrează cu pacienți cu scolioză/cifoză.

Spor la scris disertația! Dacă ai nevoie de mai multe detalii despre cum folosesc eu Kineto în anumite cazuri, nu ezita să mă întrebi.

Salut Adrian,

Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă bucur foarte mult că am găsit pe cineva care folosește Kineto în practica zilnică și care are o perspectivă similară cu a mea. Ai atins niște puncte cruciale, mai ales ideea cu vizualizarea asimetriei și feedback-ul instantaneu. Asta e exact ce încerc să argumentez în disertație - că tehnologia asta poate fi un instrument puternic pentru a crește aderența la tratament, mai ales la adolescenți.

Mă gândesc și eu la Kineto ca la un complement, nu ca la un înlocuitor al metodelor consacrate. Ai dreptate, Schroth și SEAS sunt excelente, dar necesită o investiție mare de timp și resurse, iar accesul la terapeuți calificați e limitat. Kineto ar putea fi o soluție pentru a oferi pacienților un instrument de lucru și acasă, pentru a-și menține progresul între ședințe.

Mă bucură foarte mult că ai menționat evaluarea dinamică. Asta e o zonă care mă interesează foarte mult. Mă gândesc că, pe lângă unghiul Cobb, Kineto ar putea oferi informații valoroase despre modul în care pacientul își controlează curburile în mișcare, ce strategii compensatorii folosește și cum se modifică acestea în timp.

Aș fi super recunoscătoare dacă ai putea să-mi dai mai multe detalii despre exercițiile de stabilizare a trunchiului pe care le folosești cu Kineto. Ce tipuri de exerciții sunt cele mai eficiente? Cum adaptezi dificultatea în funcție de gradul scoliozei/cifozei? Folosești și alte instrumente de biofeedback în combinație cu Kineto?

Și încă o

Salut Adrian,

Ofelia Costache aici. Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care explorează Kineto în contextul ăsta. Și eu am avut inițial rețineri, recunosc, dar am fost intrigată de potențialul lui de a oferi un feedback mai concret decât ce putem obține doar prin observație sau palpare.

Ai atins un punct sensibil cu evaluarea dinamică. Exact asta încerc să argumentez în disertație - că o abordare statică, bazată doar pe unghiul Cobb, nu ne spune întreaga poveste. Kineto pare să ofere o fereastră spre funcționalitatea reală a pacientului, spre modul în care se mișcă și compensează.

Ce mi se pare extrem de interesant la ce spui tu este ideea de pattern-uri compensatorii specifice. Ai putea să-mi dai un exemplu concret? Adică, ai identificat anumite tipare care se repetă la pacienții cu scolioză/cifoză și pe care le poți corecta mai eficient cu ajutorul Kineto?

Și legat de reeducarea proprioceptivă, sunt de acord 100%. Pacienții mei, în special adolescenții, au nevoie de un feedback vizual, imediat, ca să înțeleagă ce înseamnă o postură corectă și cum să o mențină.

Mă gândeam și eu la integrarea Kineto cu alte tehnici, poate cu SEAS sau chiar cu exerciții inspirate din Schroth, dar adaptate pentru a fi mai bine vizualizate și corectate cu ajutorul senzorilor. Ai încercat ceva de genul?

Încă o dată, îți mulțumesc mult pentru feedback. Mă ajută enorm să-mi structurez gândurile și să-mi clarific direcția de cercetare.