Subiect: Kineto post-artroscopie: ce funcționează?
Salut!
Sunt hazel, masterand la Kineto și mă tot învârt pe tema asta de recuperare post-artroscopie de genunchi. Am ales un studiu de caz cu un pacient care a făcut artroscopie pentru o ruptură parțială de menisc medial.
Mă lupt un pic cu partea de protocoale. Adică, în literatură găsești o grămadă de variante, de la abordări foarte agresive, cu mobilizare timpurie, până la chestii super conservatoare. Și fiecare cu argumentele ei, bineînțeles.
A mai pățit cineva să se simtă copleșit de volumul ăsta de informații contradictorii?
Mă gândeam, dincolo de ce scrie în manuale, ce ați observat concret că funcționează cel mai bine în practica voastră? Adică, ce exerciții, ce tehnici, ce abordări au dat rezultate bune la pacienții voștri post-artroscopie?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă accentul se pune prea mult pe reducerea edemului și a durerii în primele faze și prea puțin pe refacerea controlului motor și a propriocepției. Sau poate sunt eu pe o pistă greșită...
Aș aprecia orice părere, chiar și dacă e doar o observație scurtă. Mă ajută să-mi clarific ideile înainte să mă apuc de scris capitolul de intervenție.
Salut Hazel,
Mă bucur să văd că te confrunți cu problema asta, e absolut normal să te simți copleșită. Ai perfectă dreptate, literatura de specialitate e un haos controlat când vine vorba de protocoale post-artroscopie. Fiecare chirurg are preferințele lui, fiecare pacient e diferit... și apoi mai sunt și articolele care se contrazic flagrant.
Și eu am trecut prin asta, la început. Dar, după ani de practică, am ajuns la concluzia că nu există un "protocol universal valabil". Cheia e individualizarea.
Observația ta legată de accentul pus pe edem și durere e foarte pertinentă. Sigur, sunt importante în primele faze, dar dacă te oprești doar la astea, riști să ai un pacient cu genunchiul "liniștit", dar cu un control motor jalnic. Asta duce la instabilitate, compensări și, în final, la recidive.
Ce am observat eu că funcționează cel mai bine?
* Activarea musculară izometrică timpurie: Chiar din prima zi, dacă durerea permite. Nu te feri de contracții ușoare ale cvadricepsului, fesierilor și ischio-gambierilor. Ajută la menținerea masei musculare și la "trezirea" sistemului nervos.
* Exerciții de propriocepție: Începe cu exerciții simple, cu ochii deschiși, apoi progresează spre exerciții cu ochii închiși, pe suprafețe instabile (pernă, placă de echilibru). Asta e crucial pentru refacerea controlului articular.
* Mobilizare blândă a rotulei: Foarte important, mai ales dacă a fost implicată și rotula în problemă. O rotulă blocată poate afecta negativ recuperarea.
* Reeducarea mersului: Atenție la pattern-ul de mers. Mulți pacienți compensează și merg cu genunchiul blocat sau cu o bază de sprijin lărgită.
Și, cel mai important, ascultă pacientul. Durerea e un ghid important, dar nu singurul. Uită-te la cum se mișcă, la ce simte, la ce îi este greu. Adaptează protocolul în funcție de răspunsul lui.
Nu te mai stresa cu manualele. Folosește-le ca punct de plecare, dar gândește critic și adaptează-le la cazul tău. Succes cu capitolul! Și nu ezita să mai întrebi dacă ai nevoie de alte păreri.
Salut Alex,
Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă simt mult mai liniștită știind că nu sunt singura care se simte puțin pierdută în oceanul ăsta de informații. Ai dreptate, individualizarea e cheia, dar e greu să găsești echilibrul între a urma "ce se spune" și a face ce simți că e mai bine pentru pacient.
Observațiile tale sunt super utile. Activarea izometrică timpurie sună logic, dar parcă e o chestie pe care o subestimez de multe ori, mă concentrez prea repede pe mișcare. O să încerc să o integrez mai sistematic în planul meu.
Și cu propriocepția ai perfectă dreptate! Mă gândeam și eu că e crucială, dar parcă e ușor să o neglijezi în primele faze, când te concentrezi pe reducerea durerii. O să pun accent pe asta, începând cu exerciții simple și progresând treptat.
Mobilizarea rotulei e un punct foarte bun, nu mă gândisem să o includ explicit în protocol. Mulțumesc pentru reminder!
Și ultimul, dar nu cel din urmă, ai dreptate din nou: ascultă pacientul. Sună banal, dar e ușor să te pierzi în protocoale și să uiți că ai de-a face cu o persoană, nu cu un diagnostic.
Mă ajută enorm să aud experiența ta. Mă simt mult mai încrezătoare acum că pot să scriu capitolul ăsta.
O să te mai "ciupeasc" dacă mai am nelămuriri, sper că nu te deranjează! Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor!