Subiect: Kineto post-traumatic membru inferior - păreri?
Salut!
Sunt Larisa, masterandă la Kinetoterapie și mă lupt un pic cu tema mea de disertație. Am ales să mă concentrez pe recuperarea funcțională post-traumatică a membrului inferior, dar mă gândesc serios la o sub-temă legată de kineto-terapie specifică.
A mai lucrat cineva cu protocoale de kinetoterapie bazate pe biofeedback pentru pacienții cu leziuni ligamentare la genunchi? Mă interesează în special eficacitatea lor pe termen lung, nu doar îmbunătățirile imediate.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar găsesc destul de puține studii solide care să compare direct diferite abordări de kinetoterapie post-traumatică, mai ales când vine vorba de integrarea tehnologiilor moderne. Majoritatea se concentrează pe exerciții clasice, ceea ce e bine, dar parcă e nevoie de mai mult.
Coordonatorul meu mi-a sugerat să mă uit și la abordările bazate pe propriocepție, dar mă tem că o să ajung să fac o disertație prea amplă și o să pierd focusul.
Orice părere, sugestie sau referință ar fi super utilă! Mă gândesc și la eventuale scale de evaluare funcțională relevante, pe lângă cele clasice (Lysholm, IKDC).
Salut Larisa,
Mă bucur să văd că te preocupă eficacitatea pe termen lung, e un punct crucial și, ai dreptate, multe studii se opresc la îmbunătățiri imediate. Eu sunt Adam, lucrez de vreo 7 ani ca kinetoterapeut și am avut câțiva pacienți cu leziuni ligamentare la genunchi pe care i-am urmărit pe perioade mai lungi.
Biofeedback-ul e o direcție foarte bună, am văzut rezultate promițătoare, mai ales în refacerea controlului neuromuscular. Personal, am lucrat cu pacienți folosind EMG biofeedback pentru reactivarea VMO (vastus medialis obliquus) după reconstrucții de LCA și a fost util, dar e important să nu te bazezi exclusiv pe el. E un instrument, nu o soluție magică.
Ai dreptate și în legătură cu lipsa studiilor comparative solide. E o problemă reală. Majoritatea cercetărilor sunt pe grupuri mici sau nu au follow-up suficient de lung.
Propriocepția e esențială, nu o subestima. Cred că poți integra abordările proprioceptive în protocolul de biofeedback, nu să le vezi ca pe două direcții separate. De exemplu, poți folosi biofeedback pentru a monitoriza activitatea musculară în timpul exercițiilor de echilibru pe suprafețe instabile. Asta ar putea fi un punct de focus bun pentru disertație, nu o face prea amplă.
În afară de Lysholm și IKDC, recomand să te uiți la KOOS (Knee Osteoarthritis and Outcome Score) - chiar dacă te concentrezi pe leziuni ligamentare, oferă o perspectivă mai largă asupra funcției genunchiului și a calității vieții. De asemenea, ar fi interesant să incluzi o evaluare a forței musculare izokinetică, dacă ai acces la un astfel de echipament.
Dacă găsești ceva interesant legat de utilizarea accelerometrelor sau a senzorilor inerțiali pentru evaluarea mișcării și a stabilității genunchiului, ar putea fi o direcție promițătoare.
Spor la treabă cu disertația! Dacă mai ai întrebări sau vrei să discutăm mai detaliat, nu ezita să mă contactezi.