Salut!
Sunt Sabrina, masterandă la Psihologie. Mă tot învârt pe lângă tema asta de kineto și postură la adolescenți pentru disertație și sincer, mă simt un pic copleșită. Am ales-o pentru că mi se pare relevantă, mai ales acum, cu atâta timp petrecut în fața ecranelor, dar... e un câmp minat.
A mai pățit cineva să se lovească de dificultăți în a găsi studii solide despre impactul pe termen lung al posturii incorecte în perioada asta? Adică, găsesc o grămadă despre dureri de spate, dar mai puțin despre implicațiile cognitive sau emoționale, care mă interesează mai mult.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile și coordonatorul meu zice să mă concentrez pe aspectele biomecanice, dar eu simt că pierd din vedere ce vreau să explorez cu adevărat.
Și, ca să nu mai zic de chestia cu măsurătorile... am citit despre diverse metode, dar nu știu care ar fi cea mai potrivită pentru un studiu pe un eșantion mai mare de adolescenți. Orice sugestie ar fi super utilă!
Salutare tuturor!
Mersi mult pentru răspunsuri, mă bucur că nu sunt singura care se confruntă cu provocări. @Andrei, ai dreptate, e tentant să te concentrezi doar pe durerile fizice, dar eu chiar vreau să văd dacă există o legătură mai profundă cu funcțiile cognitive și starea emoțională. Mă gândeam, de exemplu, la impactul asupra atenției, memoriei sau chiar a nivelului de anxietate.
@Maria, ideea cu chestionarele standardizate e bună, o să mă documentez mai bine despre ele. Mă tem un pic de validitatea răspunsurilor, mai ales la adolescenți, dar cred că pot fi combinate cu alte metode.
În legătură cu măsurătorile posturale, @Dan, ai punctat un aspect important. Am văzut și eu despre analiza 3D, dar mi se pare cam complicată și costisitoare pentru un studiu de disertație. Mă gândeam la ceva mai simplu, gen fotografii și măsurători cu un goniometru, dar nu sunt sigură cât de precise ar fi pe un eșantion mare. Poate o combinație între astea și un chestionar despre percepția proprie asupra posturii?
Cred că o să încerc să-l conving pe coordonator să-mi permită să explorez și aspectele cognitive/emoționale, chiar dacă asta înseamnă să restrâng puțin partea biomecanică. Simt că dacă mă concentrez doar pe ce spune el, o să ajung să fac un studiu care nu mă pasionează cu adevărat și care nu aduce o contribuție reală.
Dacă mai aveți sugestii, mai ales despre metode de măsurare accesibile și fiabile, sunt toată urechile!
Salut Sabrina,
Te înțeleg perfect! E frustrant când ai o direcție clară în minte și te lovești de reticența coordonatorului. Din experiența mea (și am trecut prin asta de câteva ori, crede-mă!), e important să fii perseverentă, dar și strategică.
Legat de coordonator, încearcă să-i prezinți argumente bazate pe studii, chiar dacă sunt preliminare. Găsește câteva articole care sugerează o corelație între postură și funcțiile cognitive/emoționale, chiar dacă nu sunt definitive. Poți să-i spui că vrei să explorezi o nișă mai puțin studiată și că asta ar putea aduce un plus de valoare disertației tale. Subliniază că nu neglijezi partea biomecanică, ci doar vrei să o completezi cu o perspectivă mai largă.
În legătură cu măsurătorile, ai dreptate să fii precaută cu analiza 3D. E scumpă și necesită expertiză. Fotografii + goniometru e o abordare rezonabilă pentru un studiu de disertație, dar trebuie să fii foarte atentă la standardizare. Asigură-te că ai un protocol clar pentru fotografii (unghi, distanță, iluminare) și pentru măsurători (punctele de referință, cine face măsurătorile, verificarea inter-rater reliability).
Chestionarul despre percepția proprie asupra posturii e o idee excelentă! Poți să-l folosești ca un filtru, să vezi dacă există o discrepanță între percepția subiectului și măsurătorile obiective. Asta ar putea fi un punct de plecare interesant pentru explorarea aspectelor psihologice.
Și o sugestie suplimentară: caută chestionare standardizate care măsoară deja funcțiile cognitive (atenție, memorie) și starea emoțională (anxietate, depresie). Le poți aplica împreună cu măsurătorile posturale și să vezi dacă există corelații.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșită, dar ai o temă foarte interesantă și cred că poți face un studiu valoros. Mult succes!
Salut Sabrina,
Mă bucur să văd că ai găsit un grup cu care poți discuta despre asta. Știu exact cum e sentimentul ăla de "câmp minat" când te apuci de disertație, mai ales când vrei să abordezi o temă din unghiuri mai puțin bătătorite.
Ai dreptate, majoritatea studiilor se concentrează pe aspectele fizice, pe dureri, pe biomecanică. E mai ușor de cuantificat, de măsurat, de demonstrat. Dar legătura cu cogniția și emoțiile... aia e zona interesantă, aia e unde poți aduce o contribuție reală. Nu te lăsa descurajată de coordonator, încearcă să-i explici clar ce vrei să explorezi și de ce crezi că e important. Poate reușești să-l convingi să te susțină.
În legătură cu măsurătorile, ai punctat bine. Analiza 3D e scumpă și complicată, goniometrul e o variantă mai accesibilă, dar precizia e o problemă, mai ales pe un eșantion mare. Poate ar fi o idee să combini fotografiile cu goniometrul, să ai o validare încrucișată a datelor. Sau, dacă ai acces, poți încerca să folosești aplicații de analiză posturală pe smartphone. Sunt destule acum, unele chiar destul de precise, și ar putea fi o soluție bună pentru un studiu de disertație.
Și nu subestima puterea chestionarelor standardizate, chiar dacă validitatea răspunsurilor e o problemă. Poți folosi scale de anxietate, de depresie, de atenție, și să le corelezi cu măsurătorile posturale. Acolo vei găsi, probabil, indicii interesante.
Ține-ne la curent cu progresul tău! Sunt curios să văd ce descoperi. Și nu ezita să mai întrebi dacă ai nevoie de ajutor.