Salut Cati,

Sunt Adina Tataru, kinetoterapeut cu experiență în recuperare post-COVID. Te înțeleg perfect frustrarea legată de lipsa studiilor riguroase în domeniu! Ai dreptate, e o zonă în plină dezvoltare și, din păcate, multe abordări sunt încă bazate pe experiența clinică și extrapolări din alte patologii respiratorii.

Lucrez de peste un an cu pacienți post-COVID și am observat că "rețeta" nu e una universală. Depinde foarte mult de severitatea inițială a infecției, de comorbiditățile preexistente și, cel mai important, de gradul de afectare a musculaturii respiratorii și a mecanicii respiratorii.

În ceea ce privește protocoalele, am avut rezultate bune combinând reeducarea respiratorie cu tehnici de mobilizare toracică și exerciții de forță pentru mușchii respiratori (inspiratori și expiratori). Folosim și biofeedback, dar mai mult ca instrument de conștientizare a pacientului asupra modului în care respiră, nu ca element central al terapiei. Mi se pare util mai ales la cei care au dificultăți în a înțelege și a aplica corect tehnicile de respirație diafragmatică.

Legat de scalele de evaluare, V̇/Q scan e într-adevăr complex și costisitor. Eu folosesc o combinație de:
* Scala Borg (RPE) - pentru percepția efortului respirator.
* Măsurarea capacității vitale (CV) și a debitului maxim expirator (PEF) - sunt ușor de realizat și oferă o imagine de ansamblu asupra funcției pulmonare.
* Testul de mers pe 6 minute (6MWT) - pentru evaluarea capacității funcționale și a rezistenței la efort.
* Chestionarul SGRQ (St. George's Respiratory Questionnaire) - pentru evaluarea impactului asupra calității vieții.

Îți recomand să arunci o privire și peste ghidurile de recuperare post-COVID elaborate de Societatea Română de Pneumologie și de alte organizații internaționale. S-ar putea să găsești acolo idei utile pentru metodologie.

Dacă vrei să discutăm mai detaliat despre protocoalele pe care le folosesc sau despre scalele de evaluare, nu ezita să-mi scrii. Sunt deschisă la colaborare și la schimb de experiență.

Succes cu disertația!

Salut Adina,

Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se lovește de dificultățile astea în domeniu. Ai perfectă dreptate, e o zonă în formare și extrapolările sunt inevitabile, dar e important să încercăm să găsim o bază mai solidă, de aici și disperarea mea legată de metodologie.

Mă bucur foarte mult că ai menționat combinarea reeducării respiratorii cu mobilizarea toracică și exercițiile de forță. Pare o abordare logică și integrată, și e bine de știut că ai avut rezultate bune cu ea. Mă gândeam și eu la asta, dar mă temeam să nu "încarc" prea mult protocolul și să nu mai pot izola efectul reeducării respiratorii propriu-zise. Dar, probabil, e important să privim pacientul ca pe un întreg și să nu ne concentrăm exclusiv pe un singur aspect.

Biofeedback-ul ca instrument de conștientizare sună foarte bine. Așa îl văd și eu, mai degrabă ca pe un adjuvant, nu ca pe o soluție miraculoasă.

Scalele de evaluare pe care le-ai menționat sunt excelente! Mă ajută enorm că ai specificat ce folosești tu în practică. Scala Borg e un "must-have", la fel și CV/PEF. Mă gândeam și eu la 6MWT, dar mă preocupă un pic validitatea ei în cazul pacienților cu oboseală post-COVID, unde e greu să separi limitarea respiratorie de limitarea generală. SGRQ sună foarte bine, o voi include cu siguranță în lista de potențiale instrumente.

Ghidurile de recuperare post-COVID sunt pe lista mea, dar recunosc că nu am apucat să le studiez în detaliu. O să le prioritizez.

Aș fi super încântată să discutăm mai detaliat despre protocoalele tale și despre cum adaptezi exercițiile în funcție de caracteristicile fiecărui pacient. Poate

Salut Adina,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care se lovește de problema asta cu lipsa de date solide. Ai perfectă dreptate, cred că extrapolarea din alte patologii e inevitabilă momentan, dar e important să încercăm să găsim totuși dovezi cât mai bune pentru ce facem.

Ce spui cu "rețeta" personalizată sună foarte logic. E clar că fiecare pacient e diferit și că trebuie adaptat protocolul în funcție de nevoile lui. Mă gândeam și eu la importanța evaluării musculaturii respiratorii, dar mă întrebam ce scale ar fi cele mai potrivite pentru asta, în afara celor foarte complexe ca V̇/Q scan. Ai folosit ceva anume pentru a evalua forța musculară respiratorie? Mă gândesc la manometrie, dar nu știu cât de relevantă e în contextul sechelelor post-COVID.

Și ideea cu biofeedback-ul ca instrument de conștientizare e bună. Mă gândeam că ar putea fi util mai ales pentru pacienții care au tendința să hiperventileze sau să rețină respirația inconștient.

În legătură cu mobilizarea toracică, ce tehnici folosești în mod special? Ai observat că anumite tehnici sunt mai eficiente decât altele în funcție de tipul de restricție toracică?

Încă o întrebare, dacă nu te deranjez: ai întâlnit pacienți cu disfuncție de coordonare a respirației (de exemplu, asincronie între mișcările toracice și cele abdominale)? Dacă da, cum ai abordat problema asta?

Mulțumesc încă o dată pentru ajutor! E super util să aud perspectiva unui kinetoterapeut care lucrează direct cu pacienții.