Subiect: Kineto & scolioză idiopatică - păreri?
Salut!
Sunt Aurelia, masterandă la Kinetoterapie și mă tot învârt pe lângă tema scoliozei idiopatice. Mă concentrez pe eficacitatea diferitelor abordări kinetice, în special cele care vizează corecția posturală și stabilizarea core-ului.
A mai lucrat cineva cu pacienți cu scolioză idiopatică și a avut rezultate notabile folosind, să zicem, metoda Schroth? Sau poate abordări bazate pe Pilates modificat? Mă lupt un pic cu literatura de specialitate, sunt o grămadă de studii, dar parcă nu e clar care e realmente cea mai bună strategie pe termen lung.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar multe dintre ele par să se concentreze mai mult pe ameliorarea durerii decât pe corecția curburii în sine. Și asta e ok, bineînțeles, dar eu vreau să văd dacă există ceva care să aibă un impact mai semnificativ asupra progresiei bolii.
Coordonatorul meu insistă să mă concentrez pe o analiză critică a studiilor randomizate controlate, dar mi se pare că sunt puține și, de multe ori, cu limitări metodologice serioase.
Orice părere, experiență sau sugestie de lectură ar fi super utilă! Mă gândesc și la eventuale protocoale de evaluare specifice pe care le folosiți în practica voastră.
Salut Aurelia,
Mă bucur să văd că te confrunți cu aceeași dilemă ca și mine! Sunt Adela Nica, kinetoterapeut și lucrez de câțiva ani cu pacienți cu scolioză idiopatică, în special adolescenți. Ai perfectă dreptate, literatura e copleșitoare și, din păcate, foarte multe studii se axează pe managementul durerii, nu pe corecția curburii.
Și eu am studiat metoda Schroth și am participat la câteva workshop-uri. Pot spune că, în cazul pacienților mei, a dat rezultate bune, mai ales când am combinat-o cu exerciții specifice de stabilizare a core-ului și conștientizare posturală. Cheia, cred eu, e adaptarea exercițiilor la curbura specifică a fiecărui pacient și la stadiul în care se află. Nu există o rețetă universal valabilă.
Pilates-ul modificat poate fi util, dar trebuie abordat cu mare atenție. Unele exerciții pot accentua curburile, așa că e crucial să știi ce modifici și de ce. Eu prefer să folosesc principiile Pilates-ului (control, precizie, respirație) în cadrul unui program mai complex, nu ca pe o metodă independentă.
În ceea ce privește protocoalele de evaluare, eu folosesc, pe lângă evaluarea clinică standard (inspecție posturală, palpare, teste de mobilitate), și o analiză computerizată a posturii (de exemplu, cu un sistem Moire). Mă ajută să am o imagine mai clară a curburilor și să monitorizez progresul în timp. De asemenea, consider importantă evaluarea funcțională - cum afectează scolioza activitățile zilnice ale pacientului.
Sunt de acord cu coordonatorul tău, analiza critică a studiilor randomizate controlate e esențială. Dar, așa cum ai observat și tu, sunt puține și adesea limitate. Poate ar fi util să te uiți și la meta-analize și review-uri sistematice, care pot oferi o perspectivă mai largă.
Dacă vrei, putem schimba păreri despre anumite studii sau protocoale. Poate găsim împreună ceva relevant pentru masterul tău!