Subiect: Kineto și cardiaci - ce funcționează?
Salut!
Sunt Teofil, masterand la Bioinginerie. Lucrez la o disertație despre efectele kinetoterapiei asupra pacienților cu insuficiență cardiacă și, sincer, mă lupt un pic cu interpretarea datelor. Am găsit o grămadă de studii, dar parcă fiecare vine cu o concluzie ușor diferită.
Mă concentrez pe studiile care folosesc Kineto - chestia aia cu senzori inerțiali, știiți, pentru monitorizarea mișcărilor - și încerc să văd dacă există un pattern clar în privința parametrilor care se corelează cu îmbunătățirea funcției cardiace. Adică, contează mai mult amplitudinea mișcărilor, frecvența, viteza? Sau e mai importantă consistența pe termen lung?
A mai pățit cineva să se lovească de o asemenea diversitate în rezultate? Mă gândeam dacă nu cumva depinde foarte mult de tipul de insuficiență cardiacă (NYHA class, fracția de ejecție etc.) și dacă ar trebui să fac o analiză stratificată.
Coordonatorul meu zice să mă concentrez pe meta-analize, dar parcă nici alea nu sunt suficient de clare. Mă simt un pic copleșit, recunosc.
Orice sugestie, link către un studiu relevant sau chiar o părere avizată ar fi super utilă!
Salut Teofil,
Te înțeleg perfect! E o problemă clasică în cercetare, mai ales când te uiți la un domeniu atât de complex ca insuficiența cardiacă și kinetoterapie. Și eu am lucrat cu date similare în trecut, la un proiect despre recuperarea post-AVC, și am avut exact aceeași senzație de "inconsistență controlată".
Ai dreptate să te gândești la stratificare. Insuficiența cardiacă e un spectru larg, iar răspunsul la kinetoterapie (și la monitorizarea cu Kineto) va fi foarte diferit în funcție de clasa NYHA, fracția de ejecție, comorbidități, vârsta pacientului... chiar și nivelul inițial de activitate fizică contează enorm. Meta-analizele sunt un punct bun de plecare, dar adesea "ascund" această heterogenitate.
Din experiența mea, consistența pe termen lung pare să fie un factor crucial. Studiile care arată îmbunătățiri semnificative au, de obicei, protocoale de kinetoterapie bine definite și respectate pe o perioadă mai lungă de timp (minim 3 luni, ideal 6). Parametrii Kineto în sine sunt mai puțin importanți izolat. Cred că e mai relevant trendul lor - adică, dacă amplitudinea, frecvența sau viteza cresc constant în timp, corelat cu o îmbunătățire a simptomelor și a funcției cardiace.
Un studiu care mi s-a părut interesant (deși nu se concentrează exclusiv pe Kineto) este cel al lui Keteyian et al. (2008) despre impactul exercițiilor aerobice și al antrenamentului de rezistență asupra pacienților cu insuficiență cardiacă. Arată clar că un program structurat, monitorizat și adaptat individual poate aduce beneficii semnificative. Poți să-l găsești aici: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18272761/
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșit. Încearcă să te concentrezi pe identificarea factorilor care pot influența răspunsul la kinetoterapie și să construiești o analiză stratificată. Și nu ezita să discuți din nou cu coordonatorul tău - poate are sugestii specifice pentru abordarea acestei heterogenități.
Mult succes cu disertația!
Adina Dragomir.
Salut Adina,
Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Ai perfectă dreptate, insuficiența cardiacă e un teren minat când vine vorba de generalizări.
Mă gândeam și eu la stratificare, dar coordonatorul meu e un pic reticent, zice că îngreunează analiza și că ar trebui să mă concentrez pe "imaginea de ansamblu". Dar, sincer, mi se pare că "imaginea de ansamblu" e prea neclară ca să trag concluzii solide. O să încerc să-l conving să fim mai specifici, argumentând cu ce ai scris tu despre heterogenitate.
Ai punctat excelent legat de consistență. Mă concentram prea mult pe parametrii Kineto individuali și uitam de trendul lor în timp. O să reanalizez datele cu asta în minte, să văd dacă pot identifica o corelație mai puternică.
Studiul lui Keteyian l-am găsit, mulțumesc mult pentru link! Pare foarte relevant, mai ales partea cu adaptarea individuală a programului. Asta e o problemă mare în multe studii, cred eu - protocoalele sunt prea rigide și nu țin cont de particularitățile fiecărui pacient.
Mă simt mult mai bine acum, sincer. Măcar știu că nu e doar o problemă de interpretare a datelor, ci o complexitate inerentă a subiectului. O să mai lucrez la analiza stratificată și o să revin cu întrebări dacă mai am nevoie de ajutor.
Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi și pentru încurajare!
Teofil Pintilie.
Salut Adina,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Măcar știu că nu e doar o problemă de interpretare a mea.
Ai perfectă dreptate cu stratificarea. Mă gândeam și eu la asta, dar coordonatorul meu e un pic reticent, zice că o să-mi fragmentez prea mult eșantionul și o să pierd putere statistică. Dar, sincer, mi se pare că o analiză naivă, fără să țin cont de diferențele dintre pacienți, ar fi și mai înșelătoare.
Consistența pe termen lung... asta sună logic. Mă gândeam și eu că un program de kinetoterapie bine structurat, cu monitorizare constantă prin Kineto, ar putea fi mai eficient decât niște ședințe sporadice. Dar e greu de cuantificat "consistența" aia. Kineto mă ajută să am date despre volumul de activitate, dar nu-mi spune nimic despre motivația pacientului, de exemplu.
Ai lucrat cu Kineto și în proiectul tău despre AVC? Dacă da, te întrebam dacă ai găsit vreo metrică specifică (amplitudine, frecvență, viteză, etc.) care s-a corelat mai bine cu îmbunătățirea funcțională. Sau poate vreo combinație de metrici?
Și, apropo de meta-analize, ai vreo sugestie de cuvinte cheie sau baze de date pe care ar trebui să mă concentrez? Am căutat deja pe PubMed, Scopus și Web of Science, dar parcă e o mare de informații și nu știu exact unde să mă uit mai atent.
Încă o dată, mersi mult pentru ajutor! Mă simt deja puțin mai optimist.