Subiect: Kineto și platfus la copii - păreri?
Salut!
Sunt Liviu, masterand la Psihologie, și mă tot documentez pentru lucrarea de disertație. Tema e legată de dezvoltarea motorie la copii și am ajuns să mă uit mai atent la problema platfusului. Am găsit o grămadă de discuții despre importanța kinetoterapiei, dar parcă e multă informație contradictorie.
A mai lucrat cineva cu studii de caz pe kineto aplicat la copii cu platfus? Mă refer la ceva mai concret decât "exerciții de întărire a musculaturii", că asta găsesc peste tot. Mă interesează mai ales dacă ați observat vreo corelație între tipul de platfus (rigid, flexibil) și răspunsul la kinetoterapie.
Sincer, mă lupt un pic cu metodologia. Vreau să fac o analiză comparativă, dar nu știu exact ce indicatori să urmăresc, în afară de unghiul arcului plantar, evident. Mă gândeam la echilibru, coordonare, chiar și la impactul asupra încrederii în sine a copilului... sună bine, dar parcă e prea ambițios.
Și o întrebare mai practică: ați lucrat cu vreun protocol specific de kinetoterapie pentru platfus la copii? Sau ați adaptat ceva existent? Orice sugestie ar fi super utilă.
Mulțumesc!
Salut Liviu,
Adrian Costin aici. Mă bucur să văd că te preocupi de subiectul ăsta, e unul complex și, din păcate, adesea tratat superficial. Ai dreptate, informația e împrăștiată și multe sfaturi sunt generalități.
Lucrez de vreo 10 ani cu copii și am văzut destule cazuri de platfus. Corelația pe care o menționezi, între tipul de platfus și răspunsul la kinetoterapie, e crucială. Platfusul rigid, de obicei, răspunde mai greu la intervenții și necesită o abordare mai conservatoare, axată pe menținerea mobilității și prevenirea complicațiilor. Acolo, kinetoterapia e mai mult de suport, nu de corecție radicală. Platfusul flexibil, în schimb, are un potențial mai mare de corecție, mai ales dacă e diagnosticat și intervenit din timp.
În legătură cu metodologia, ai dreptate să te gândești dincolo de unghiul arcului plantar. E un indicator important, dar insuficient. Eu urmăresc, pe lângă asta, și:
* Forța musculară: Mai ales a musculaturii intrinseci a piciorului (flexori și extensori ai degetelor), a gambei (solear și gastrocnemian) și a musculaturii pelvine.
* Controlul neuromuscular: Capacitatea copilului de a activa corect musculatura în timpul mișcării. Aici pot fi utile teste de echilibru dinamic (pe o suprafață instabilă, de exemplu) și observația mișcărilor în timpul mersului și alergării.
* Postura: Observă dacă există și alte deviații posturale (genu valgum/varum, scolioză) care pot influența platfusul sau pot fi influențate de el.
* Durerea: Chiar dacă mulți copii nu se plâng direct, e important să întrebi despre disconfort la mers, alergare sau după activitate fizică.
Încrederea în sine e un aspect important, ai dreptate. Copiii cu platfus pot fi mai timizi în activitățile sportive sau pot evita anumite jocuri. E bine să ții cont de asta, dar e greu de cuantificat direct.
Protocolul meu e o adaptare a mai multor abordări. Folosesc elemente din Bobath, propriocepție și exerciții specifice de întărire a musculaturii piciorului. Încep întotdeauna cu exerciții de conștientizare a corpului și de activare a musculaturii intrinseci, apoi trec la exerciții de întărire progresivă și, în final, la exerciții funcționale (mers, alergare, sărituri). Important e să personalizezi protocolul în funcție de vârsta, nivelul de dezvoltare și tipul de platfus al copilului.
Sper să te ajute sugestiile mele. Dacă ai nevoie de mai multe detalii sau vrei să discutăm mai concret, nu ezita să mă contactezi. Mult succes cu disertația!