Subiect: Kineto umăr - ce funcționează? (și ce nu, din ce am înțeles eu până acum)
Salut!
Sunt Sorin, masterand la Kinetologie. Lucrez la o disertație despre eficacitatea diferitelor abordări kinetoterapeutice în recuperarea post-operatorie a leziunilor de coafă a rotatorilor. Mă concentrez pe kineto tape, dar am dat de o grămadă de discuții despre Kineto umăr (asta cu electrostimularea funcțională, nu?).
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar pare să existe o confuzie destul de mare în literatură. Unele studii arată rezultate promițătoare, în special în reducerea durerii și îmbunătățirea amplitudinii de mișcare, dar altele... păi, altele sunt aproape inconclusive.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile. Pare că depinde foarte mult de protocolul folosit, de severitatea leziunii inițiale și, evident, de caracteristicile pacientului. Am încercat să găsesc ceva concret despre mecanismele exacte prin care ar funcționa, dincolo de simpla stimulare musculară, dar e greu. Se vorbește de facilitarea neuromusculară proprioceptivă, de inhibiția durerii, dar nu e clar cât de mult contribuie fiecare.
A mai lucrat cineva cu Kineto umăr și are vreo experiență practică de împărtășit? Mă refer la ceva dincolo de ce scrie în manualele de vânzări, dacă se pricepe cineva. M-ar ajuta enorm să înțeleg mai bine ce se întâmplă "în realitate".
Și, dacă cineva a găsit vreo meta-analiză recentă pe tema asta, aș fi super recunoscător pentru link. Mă simt puțin copleșit de volumul de informații contradictorii.
Mulțumesc!
Salut Sorin,
Adrian Mihailescu aici. Te înțeleg perfect, frustrarea asta cu Kineto umăr e... familiară. Și eu am lucrat cu el destul de mult, în special cu pacienți post-operatorii de coafă a rotatorilor, dar și cu cei cu sindrom subacromial.
Ai dreptate, e o grămadă de hype în jurul lui, mai ales din partea celor care îl vând. Dar, dincolo de marketing, are niște avantaje reale, dacă e folosit corect.
Ce am observat eu, și e în concordanță cu ce spui și tu, e că nu e o soluție universală. Funcționează cel mai bine ca adjuvant la un program complet de kinetoterapie, nu ca înlocuitor. Adică, nu te aștepta să pui electrozii și să rezolvi totul. E un instrument care poate facilita recuperarea, dar necesită exerciții corecte, progresie adecvată și, foarte important, o evaluare inițială precisă.
Mecanismele... Aici e marea problemă. Facilitarea neuromusculară proprioceptivă e un concept bun, dar e greu de cuantificat. Eu cred că o parte importantă a efectului e legată de reducerea inhibiției musculare. După o intervenție chirurgicală, sau chiar și în cazul durerii cronice, mușchii au tendința să se "închidă", să nu mai răspundă la comenzi. Kineto, prin stimulare, poate ajuta la "deschiderea" asta, la re-educarea sistemului nervos să activeze corect mușchii.
Am avut pacienți care au răspuns foarte bine la Kineto în faza inițială, când durerea era mare și amplitudinea de mișcare limitată. Stimularea a ajutat la reducerea spasmelor și la inițierea activării musculare. Dar, după aceea, trebuia să trecem la exerciții active, progresive, pentru a menține și îmbunătăți rezultatele.
Din păcate, nu am la îndemână nicio meta-analiză recentă, dar îți recomand să cauți pe PubMed cu termenii "functional electrical stimulation shoulder rotator cuff repair" sau "neuromuscular electrical stimulation shoulder pain". S-ar putea să găsești ceva relevant.
În concluzie, Kineto umăr nu e un panaceu, dar poate fi un instrument util în mâinile unui kinetoterapeut competent. Cheia e să înțelegi mecanismele, să evaluezi corect pacientul și să integrezi Kineto într-un program de recuperare bine structurat.
Spor la disertație! Și dacă mai ai întrebări, nu ezita să întrebi.
Salut Sorin,
Mă bucur că am putut să-ți fiu de ajutor. Ai punctat foarte bine, e exact despre asta vorba. Nu e vorba de a crede sau nu în Kineto, ci de a înțelege când și cum poate fi folosit eficient.
Legat de protocol, am observat și eu că variațiile sunt enorme. Personal, tind să folosesc parametri mai blânzi la început, concentrându-mă pe activarea mușchilor stabilizatori ai scapulei (romboidul, trapezul inferior) și pe deltoidul anterior. Scopul principal în primele ședințe e să reduc durerea și să îmbunătățesc controlul scapular, nu să forțez amplitudinea de mișcare. Apoi, pe măsură ce durerea scade și controlul scapular se îmbunătățește, pot crește intensitatea și pot include și mușchii rotatorilor externi (infraspinatus, teres minor).
Un aspect pe care l-am găsit util, și pe care nu-l văd menț