Salut Felicia,

Sunt Adina Albu, sunt și eu la master Kinetoterapie, dar în anul III. Te înțeleg perfect! Bătălia cu tema de licență e una reală, crede-mă. Și eu am trecut prin exact asta acum un an.

Problema cu coordonatorii care preferă abordări mai "clasice" e destul de comună. Al meu a fost la fel. Eu am insistat, am argumentat de ce cred că o temă aplicată ar fi mai relevantă pentru mine și pentru viitoarea mea carieră. Am avut noroc că, în final, a fost de acord, dar a trebuit să-i prezint un plan foarte bine structurat și să-i demonstrez că am resursele necesare pentru a duce la capăt proiectul.

Nu te descuraja! Chiar dacă pare că totul a fost deja cercetat, există mereu nișe, combinații de tehnici, sau aplicarea unor metode deja cunoscute pe o populație specifică pe care le poți explora. Gândește-te la ce te pasionează cel mai mult în kinetoterapie și încearcă să găsești o problemă practică pe care ai putea să o abordezi.

Legat de metodologie, e normal să te simți pierdută. E o mare diferență între a citi despre ea și a o aplica. Eu am fost la un seminar despre statistica aplicată în cercetare și a fost foarte util. Mi-a clarificat multe aspecte și mi-a dat un cadru mai solid pentru a-mi analiza datele. Depinde de bugetul tău, dar dacă simți că ai nevoie de o clarificare, cred că merită investiția. Altfel, încearcă să lucrezi cât mai mult cu date reale, chiar și cu studii de caz, ca să te familiarizezi cu procesul.

Dacă vrei, putem discuta mai multe despre tema ta. Poate îți pot da niște idei sau te pot ajuta să-ți structurezi gândurile. Mult succes!