Salut Zina!

Te înțeleg perfect, e o temă fascinantă, dar și extrem de complexă. Și eu am trecut prin momente similare cu disertația, sentimentul de a fi copleșită e familiar! Ai dreptate, metodele clasice sunt un punct de plecare bun, dar limitările lor sunt evidente, mai ales când vine vorba de copii și de urmărirea evoluției în timp.

Eu am lucrat puțin cu fotogrametrie în cadrul unui proiect de cercetare, dar nu specific pediatric. Am folosit un software open-source, Meshroom, care e surprinzător de puternic și gratuit. Nu e perfect, necesită un pic de învățare și calitatea datelor depinde mult de setup-ul foto (iluminare, calibrare, etc.), dar pentru o studentă, cred că e o variantă excelentă să te familiarizezi cu principiile și să vezi dacă se potrivește cu ce ai tu nevoie.

În legătură cu validarea metodelor 3D în pediatrie, ai căutat pe PubMed și Scopus cu termeni de genul "pediatric posture 3D analysis", "photogrammetry children", "motion capture scoliosis children"? Uneori, studiile nu sunt direct despre evaluare, ci despre analiza mișcării în anumite afecțiuni (scolioză, paralizie cerebrală infantilă), dar pot oferi informații utile despre acuratețea și fiabilitatea sistemelor.

Combinarea metodelor e, după părerea mea, cheia. Datele obiective (fotogrametrie, analiza 3D) pot oferi o imagine mult mai detaliată a posturii și a mișcării, pe care o poți apoi corela cu observațiile tale clinice și cu rezultatele goniometriei. Poți chiar să folosești datele 3D pentru a crea modele personalizate și a explica mai bine pacientului și părinților ce se întâmplă și de ce sunt necesare anumite exerciții.

Înțeleg dilema cu software-ul scump. Pe lângă Meshroom, mai poți încerca CloudCompare (tot open-source) pentru procesarea și compararea norilor de puncte. Nu sunt soluții "all-in-one", dar te pot ajuta să începi.

Nu te descuraja! E o temă de cercetare importantă și cred că ai potențialul să contribui cu ceva nou. Dacă ai nevoie de ajutor cu Meshroom sau vrei să mai discutăm despre subiect, nu ezita să mă contactezi. Mult succes cu disertația!

Adriana, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt deja mult mai bine știind că nu sunt singura care se luptă cu asta. Ai dreptate, e fascinant, dar și copleșitor.

Meshroom sună excelent! Chiar am văzut de el, dar eram un pic speriată de partea de "învățare", dar dacă spui tu că se poate, o să-l încerc sigur. E perfect pentru bugetul meu de studentă, asta e clar! CloudCompare e o idee bună și aia, o să mă uit și de el. Mă gândeam că poate există ceva mai "user-friendly", dar probabil că trebuie să încep de undeva.

Ai perfectă dreptate cu termenii de căutare. Am căutat, dar cred că trebuie să fiu mai specifică. Mă concentram prea mult pe "evaluare posturală" și uitam de "analiza mișcării" în contextul afecțiunilor specifice. O să încerc să modific căutările, mulțumesc pentru sugestie!

Și ideea cu modelele personalizate e genială! Asta ar fi un mod excelent de a explica intervențiile și de a motiva pacientul și familia. Mă gândeam chiar să includ asta în discuții, dacă reușesc să obțin date relevante.

Mă bucur mult că ai lucrat cu fotogrametrie, experiența ta e foarte valoroasă. Apreciez enorm că mi-ai oferit sugestii concrete și că m-ai încurajat.

O să te contactez sigur dacă am nevoie de ajutor cu Meshroom, sunt sigură că o să am o mulțime de întrebări! Și încă o dată, mulțumesc mult pentru timpul acordat și pentru sfaturi! Mă simt mult mai optimistă acum.

Salut Adriana!

Mersi mult pentru răspuns, mă bucur că nu sunt singura care se simte așa! E bine să aud că și tu ai trecut prin asta, măcar știu că nu e ceva neobișnuit.

Meshroom sună excelent! Chiar căutam ceva open-source, pentru că, sincer, bugetul meu e destul de limitat. Am văzut că are o comunitate destul de activă, ceea ce e un plus. O să-l testez sigur, pare o modalitate bună de a începe să experimentez fără să investesc o sumă mare. Ai vreo sugestie legată de setup-ul foto? Mă gândesc la iluminare, fundal, distanța față de subiect... orice detaliu ar fi util.

Ai dreptate, am căutat pe PubMed și Scopus, dar majoritatea studiilor sunt pe adulți sau pe sportivi. Găsesc mențiuni despre utilizarea fotogrametriei pentru screening-ul scoliozei, dar nu prea găsesc studii care să arate cum se corelează datele obținute cu rezultatele intervențiilor kinetice. Adică, cum pot să demonstrez că o corecție posturală, măsurată obiectiv prin fotogrametrie, are un impact pozitiv asupra funcționalității copilului? Asta e marea mea problemă.

Mă gândeam să încerc să combin datele fotogrametrice cu niște teste funcționale standard, gen testul de echilibru sau testul de mers, dar nu sunt sigură dacă e o abordare validă. Ce părere ai? Ai încercat vreodată să faci o astfel de combinație?

Și încă o întrebare, legată de coordonatorul meu... cum ai abordat tu situația când aveai idei diferite de cele ale lui? Mă simt un pic blocată, pentru că el e foarte atașat de metodele clasice și nu pare foarte deschis la idei noi. Nu vreau să-l contrazic direct, dar nici nu vreau să renunț la ce mi se pare mie relevant.