Salut!
A mai pățit cineva să aibă probleme cu recuperarea după o intervenție chirurgicală minoră și să se simtă complet blocat în legătură cu continuarea activității fizice? Nu e vorba de durere acută, ci mai degrabă de o senzație generală de slăbiciune și lipsă de coordonare.
Eu am avut o operație de scoatere a amigdalelor acum vreo două săptămâni și, sincer, mă așteptam să mă simt mai bine până acum. Mă lupt să mă concentrez pe cercetare, pur și simplu nu pot să stau ore în șir cu capul în cărți, simt nevoia să mă mișc, dar orice mișcare mai susținută mă lasă epuizat.
Lucrez la disertație și am nevoie să fac o revizuire bibliografică serioasă, dar e greu să mă mobilizez. Am încercat să vorbesc cu coordonatorul, dar mi-a zis doar să "îmi iau timpul necesar", ceea ce sună frumos, dar nu prea mă ajută concret.
Ați avut experiențe similare? Ce mi-ați recomanda să fac ca să-mi revin mai repede și să pot relua activitatea academică? Orice sfat e binevenit.
Salut Roxana!
Uf, te înțeleg perfect! Am trecut și eu printr-o intervenție similară acum câțiva ani (nu amigdale, dar tot ceva în zona gâtului) și exact asta am pățit. Nu e vorba de durere, ci de o oboseală generală, ca și cum corpul tău ar fi complet golit de energie. Și lipsa de concentrare e teribilă, nu poți să te concentrezi pe nimic care necesită efort mental.
"Ia-ți timpul necesar" e un răspuns clasic de la coordonatori, dar, sincer, e frustrant. E ca și cum ar spune "nu te pot ajuta concret, descurcă-te!".
Ce m-a ajutat pe mine a fost să nu mă forțez să fac totul dintr-o dată. Am început cu plimbări foarte scurte, de 10-15 minute, și am crescut treptat distanța. Și, mai important, am împărțit revizuirea bibliografică în bucăți mici, foarte mici. În loc să-mi propun să citesc 5 articole pe zi, am început cu unul singur, și chiar și ăla l-am citit în reprize scurte, cu pauze dese.
Încearcă să te concentrezi pe lucruri mici, pe care le poți realiza fără să te epuizezi. Chiar și să citești un abstract, să faci o notiță, să organizezi câteva surse - orice e mai bine decât nimic. Și nu uita să te odihnești! Somnul e crucial pentru recuperare.
Și, dacă te simți foarte rău, nu ezita să mergi din nou la medic. Poate ai nevoie de niște vitamine sau de un supliment alimentar care să te ajute să-ți revii mai repede.
Multă răbdare și recuperare ușoară! Știu că e greu, dar o să treci peste asta.
Aisha, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singura care a trecut prin asta, sincer mă simțeam un pic nebună. Ai descris perfect senzația aia de golire totală, e exact cum mă simt și eu.
Și ai dreptate cu coordonatorul... e frustrant să auzi "ia-ți timpul necesar" când ai un deadline care se apropie și nu știi cum să te organizezi.
Sfaturile tale sunt super utile! Am început și eu cu plimbări scurte, dar mă simt vinovată că nu fac mai mult. O să încerc să mă concentrez pe bucăți mici, ideea cu un singur articol pe zi sună mult mai realistă decât să mă forțez să citesc ore în șir și să ajung să nu rețin nimic.
O să încerc și cu notițele și organizarea surselor, poate mă ajută să simt că fac totuși ceva progres. Și ai dreptate, somnul e esențial, dar cu stresul ăsta e greu să dormi bine.
Cred că o să merg din nou la medic, poate are dreptate și am nevoie de ceva suplimente. Măcar să excludem posibilitatea asta.
Îți mulțumesc încă o dată pentru încurajări, chiar m-au ajutat să mă simt mai bine. E bine să știu că o să treacă și asta! Sper să mă revin cât mai repede, dar măcar știu acum că nu e ceva neobișnuit și că trebuie să am răbdare cu mine.