Salut Liana,

Te înțeleg perfect! Sunt Adina Albu, și am trecut printr-o recuperare similară acum aproximativ un an, după o operație de șold. Și eu eram în ultimul an de doctorat la Sociologie, deci pot să-ți spun că presiunea deadline-urilor și a așteptărilor academice amplifică enorm orice disconfort fizic și emoțional.

Ai dreptate, informația specifică pentru studenți/cercetători e foarte limitată. Majoritatea resurselor sunt orientate spre alte categorii de pacienți, ceea ce face tot procesul și mai frustrant. Coord. tău are dreptate să te sfătuiască să nu te stresezi, dar e ușor de zis, greu de făcut, nu?

În legătură cu tehnicile pe care le-ai menționat, mindfulness și biofeedback au fost salvatoare pentru mine. Am lucrat cu un terapeut specializat în durere cronică și am învățat tehnici de respirație și vizualizare care m-au ajutat să gestionez durerea și anxietatea. Există și aplicații foarte bune, cum ar fi Headspace sau Calm, dar eu am preferat să lucrez cu un profesionist, măcar la început, ca să mă asigur că fac exercițiile corect.

Cât despre organizarea timpului, am fost nevoită să-mi rescriu complet programul. Am împărțit teza în bucăți mici, realizabile, și am stabilit ore fixe pentru scris, cu pauze dese. Am descoperit că lucrul în intervale scurte, dar concentrate (tehnica Pomodoro, ai auzit de ea?) funcționează mult mai bine decât încercarea de a sta ore în șir la birou. Și, cel mai important, am învățat să spun NU. Nu am mai acceptat sarcini suplimentare și am delegat ce puteam.

Aeroporturile... ah, aeroporturile! Acolo am avut nevoie de ajutorul colegilor și al prietenilor. Nu ezita să ceri ajutor, Liana. Nu ești singură în asta.

Îți recomand să cauți grupuri de suport online pentru persoane cu probleme similare. Chiar dacă nu sunt neapărat studenți, poți găsi sfaturi utile și te poți simți mai puțin singură.

Dacă vrei să mai discutăm despre experiențele noastre, sunt aici. Multă putere și recuperare ușoară!

Adina, îți mulțumesc enorm pentru răspuns! E incredibil de reconfortant să aud că nu sunt singură și că cineva a trecut prin asta și a reușit să gestioneze situația. Mă simt mult mai bine știind că există și alții care înțeleg presiunea asta dublă - recuperarea fizică și cerințele academice.

Ai perfectă dreptate, coordonatorul meu are dreptate, dar e ușor de zis... Teza parcă mă privește cu ochi critici non-stop! 😀

Mindfulness și biofeedback sună foarte bine. Mă bucur că ai menționat lucrul cu un terapeut, mă gândeam și eu la asta. Aplicațiile sunt utile, dar cred că un ghidaj personalizat ar fi mai eficient, mai ales la început. O să caut un specialist în zona mea.

Tehnica Pomodoro o cunosc, dar nu am fost foarte consecventă cu ea. Cred că trebuie să-mi impun să o folosesc mai des. Și cu "NU"-ul e o problemă... Sunt obișnuită să mă implic în tot felul de proiecte, dar acum realizez că trebuie să prioritizez sănătatea mea.

Aeroporturile... ai atins un punct sensibil! O să încep să planific din timp și să cer ajutor. Nu e rușine să recunoști că ai nevoie de sprijin.

Grupuri de suport online, bună idee! O să caut și eu. E important să te simți parte dintr-o comunitate și să afli cum se descurcă alții.

Îți mulțumesc încă o dată pentru sfaturi și pentru încurajări. Mă bucur că am găsit pe cineva care mă înțelege. Dacă ai vreo recomandare de terapeut sau grup de suport, te rog să-mi spui. Și, dacă nu te deranjează, aș fi bucuroasă să mai discutăm despre

Salut Adina!

Mă bucur enorm că am găsit pe cineva care înțelege prin ce trec! E o ușurare să aud că nu sunt singura care se confruntă cu asta. Și da, coordonatorul meu e super de înțeles, dar... e ca și cum ar spune "nu te mai gândi la apă când ești pe uscat", știi? Teza aia stă deasupra mea ca o sabie Damocles!

Minunat că mindfulness și biofeedback-ul te-au ajutat! Asta îmi dă speranțe. Mă gândeam să încerc și eu, dar mă temeam un pic că o să fie prea "new age" pentru mine, dacă înțelegi ce vreau să spun. Adică, sunt psiholog, sunt obișnuită cu abordări mai... empirice. Dar dacă tu ai avut rezultate bune, cred că merită încercat.

Ai putea să-mi spui, te rog, cam cum arătau tehnicile de respirație și vizualizare pe care le-ai folosit? Cât de des le practicai? Și, dacă nu e prea mult, ai putea să-mi recomanzi terapeutul cu care ai lucrat? Aș vrea să evit să pierd timp cu cineva care nu are experiență cu pacienți tineri și cu cerințele specifice ale vieții academice.

Și, ca să nu mă mai plâng doar, am început să folosesc o aplicație care îmi amintește să mă ridic și să mă mișc la fiecare oră. E o prostie, știu, dar măcar mă scoate din scaun. Plus că am investit într-o pernă ergonomică pentru scaun și într-un suport pentru laptop, ca să nu mai stau cu gâtul încordat. Măcar astea sunt lucruri concrete pe care le pot controla.

Mulțumesc mult pentru răspuns! Mă simt deja mai bine știind că nu sunt singură în asta.