Salut Cornel,

Te înțeleg perfect! E o problemă reală, fragmentarea asta a informațiilor. Și eu am lucrat cu seniori și am simțit exact asta - o mulțime de exerciții izolate, dar greu de pus cap la cap într-un program cu adevărat eficient și personalizat.

Cred că ai dreptate când spui că e nevoie de o abordare integrată. Eu am avut rezultate bune combinând elemente din mai multe protocoale, dar cu o atenție deosebită la individualizare. Nu există un program universal valabil.

În primul rând, aș spune că e crucială o evaluare inițială foarte detaliată. Nu doar testele standard de echilibru (Berg Balance Scale, Timed Up and Go), ci și o evaluare a forței musculare (mai ales la nivelul membrelor inferioare și al trunchiului), a flexibilității (în special a gleznelor și a șoldurilor), dar și a funcțiilor cognitive (atenție, memorie, viteza de procesare). Aici, poți folosi teste simple, adaptate, nu neapărat scale complexe.

Apoi, legat de protocoale, eu am găsit utilă ideea de a construi un program pe "niveluri". Adică, începi cu exerciții foarte simple, de bază, care vizează îmbunătățirea posturii și a stabilității statice, apoi treci treptat la exerciții mai dinamice, cu dificultate crescută. Poți integra elemente de Tai Chi (pentru echilibru și coordonare), exerciții de forță cu greutăți mici sau benzi elastice, și exerciții proprioceptive (de exemplu, stat pe o suprafață instabilă, cu sprijin inițial).

Și, foarte important, cum ai menționat și tu, factorul psihologic! Frica de a cădea e un obstacol major. Eu am folosit tehnici de vizualizare (imaginația pacientului își imaginează că execută exercițiile corect și în siguranță), tehnici de relaxare și, mai ales, educație. Le explic seniorilor de ce fac fiecare exercițiu, cum le ajută, și le ofer feedback pozitiv constant. E important să le dai senzația de control și să le crești încrederea în propriile capacități.

Un articol care mi s-a părut interesant (deși nu e neapărat "mai puțin cunoscut") este acesta: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6266791/ - prezintă o abordare multifactorială a prevenirii căderilor, cu accent pe exerciții fizice, managementul medicamentelor și evaluarea riscului.

Sper să te ajute! Dacă mai ai întrebări sau vrei să discutăm mai în detaliu, nu ezita să mă contactezi. Mult succes cu disertația!

Adina Tataru

Salut Adina,

Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat și pentru link! Mă bucur să aud că și tu te confrunți cu aceeași problemă a fragmentării informațiilor, măcar știu că nu sunt singurul.

Ai punctat foarte bine importanța evaluării inițiale. Berg Balance Scale și Timed Up and Go sunt standard, dar ai dreptate, trebuie să mergem mai departe. Mă gândesc că și o evaluare a vitezei de reacție ar fi utilă, nu? Poate un test simplu cu o minge pe care trebuie să o prindă. Și legat de funcțiile cognitive, mă gândeam la teste de atenție duală - să facă un exercițiu de echilibru în timp ce răspund la întrebări simple. Pare că asta ar simula mai bine situațiile reale, unde suntem distrași de diverse stimuli.

Ideea cu "nivelurile" mi se pare excelentă. E logic să începi cu elemente de bază și să crești dificultatea treptat. Mă gândeam să includ și exerciții funcționale, adică mișcări pe care le fac în viața de zi cu zi - ridicarea de pe scaun, urcatul scărilor, mersul pe distanțe scurte. Asta ar crește și motivația, cred.

Și legat de factorul psihologic, ai dreptate total. Tehnici de vizualizare și educația pacientului sunt esențiale. Mă

Salut Adina,

Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de problema asta. Ai perfectă dreptate cu individualizarea, e clar că nu poți aplica același program tuturor. Dar tocmai asta e frustrant, să găsești un punct de plecare, un cadru general care să te ajute să adaptezi eficient.

Evaluarea detaliată e obligatorie, sunt de acord 100%. Berg Balance Scale și TUG sunt puncte bune de start, dar sunt superficiale, nu-ți spun prea multe despre de ce cineva are probleme de echilibru. Forța musculară, flexibilitatea, absolut! Mă gândeam și eu la asta, mai ales la flexibilitatea gleznelor, e adesea neglijată, dar crucială pentru ajustările posturale.

Testele cognitive... Aici mă simt mai puțin confortabil. Nu sunt specialist în neuropsihologie și mi se pare că e ușor să te pierzi în interpretări. Ai putea să-mi dai un exemplu de teste simple, adaptate, pe care le-ai folosit cu succes? Mă gândesc la ceva care să nu necesite timp îndelungat de administrare și interpretare, dar care să ofere totuși informații relevante despre capacitatea de atenție și de reacție.

Și legat de ce spuneai despre combinarea protocoalelor... Ai putea să dai un exemplu concret de combinație care a funcționat bine pentru tine? Ce elemente din diferite protocoale ai integrat și cum ai adaptat intensitatea și complexitatea exercițiilor în funcție de nivelul pacientului?

Apropo de frica de a cădea, am citit ceva despre tehnici de terapie cognitiv-comportamentală aplicate în acest context, dar nu știu cât de fezabile sunt într-un program de kinetoterapie. Ai încercat ceva în direcția asta?

Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor! E bine să mai schimbi idei cu cineva care înțelege dificultățile astea. Coord. meu e un teoretician desăvârșit, dar uneori uită că trebuie să aplicăm chestiile astea în viața reală, cu oameni reali.