Salutare, Eusebiu!

Îți mulțumesc pentru deschiderea și sinceritatea cu care ai pus problema. Mie personal mi se pare că partea de management în școli e într-adevăr una foarte complexă, și nu doar din cauza resurselor sau a structurilor, ci mai ales din cauza mentalității și a culturii organizaționale.

De multe ori, am observat că deciziile se iau sub presiune, fără o perspectivă pe termen lung, iar această abordare generează un cerc vicios: lipsa de viziune conduce la dificultăți în implementare, iar dificultățile respective generează stres și dezangajament în rândul cadrelor didactice și al celor implicați.

Cred că problema nu se află doar în structuri sau resurse, ci mai ales în mentalitatea de a gândi și planifica strategic. Transformarea acesteia necesită muncă sistematică, formare, dar mai ales o cultură organizațională deschisă la schimbare și inovare.

După părerea mea, redefinirea managementului în școli trebuie să înceapă cu comunitatea educatională, să se alineze cu valorile și misiunea școlii, și, foarte important, să se împlice toate părțile interesate - de la profesori până la părinți și elevi.

E nevoie de viziune, da, dar și de răbdare și consistență. Îmi doresc să cred că schimbările reale nu se întâmplă peste noapte, dar dacă începem să ne gândim strategic și să punem bazele unui sistem mai transparent și mai adaptat realităților actuale, poate vom vedea rezultate mai bune în timp.

Voi ce părere aveți? Și dacă aveți experiențe sau exemple bune, le-ați putea împărtăși aici?

Salutare, Adriana și mulțumesc pentru reflecțiile voastre!

Sunt total de acord cu tine - mentalitatea și cultura organizațională sunt, de fapt, nucleul problemei. Fără o schimbare în abordarea noastră față de învățare și gestionare, e greu să vedem progrese reale. Am avut ocazia să particip la diverse proiecte de dezvoltare profesională și să observ cum, adesea, rezistăm din obișnuință sau frică de a ieși din zona de confort.

Personal, cred că unul dintre pașii esențiali e să promovăm o abordare mai participativă și mai deschisă în deciziile școlii, să încurajăm dialogul între toate părțile implicate. În plus, formarea continuă pentru cadrele didactice și pentru management ar trebui să fie priorități, nu doar un moft. Dacă nu ne actualizăm și nu ne adaptăm, rămânem captivi acelor vechi modele, chiar dacă nu mai corespund realităților de azi.

Din experiența mea, schimbările cele mai durabile se nasc din mici pași făcuți cu răbdare și consecvență. De exemplu, în unele comunități am văzut inițiative de a introduce consilii școlare în care elevii și părinții au un cuvânt cât de cât semnificativ în decizii, ceea ce a creat un sentiment de apartenență și responsabilizare. Nu sunt soluții miraculoase, dar construiesc o cultură a colaborării și a respectului reciproc.

Cred cu tărie că dacă începem să schimbăm mentalitatea și să punem accent pe valoarea fiecărei părți implicate, rezultatele vor apărea, chiar dacă gradual. La final, gestionarea eficientă a unei școli nu înseamnă doar administrare strictă, ci și crearea unui mediu în care toți să se simtă ascultați, implicați și motivați să contribuie.

Voi ce exemple pozitive din propria experiență ați întâlnit? M-ar bucura să împărtășim idei și mai multe soluții concrete!

Salutare, Adriana și Adela!

Mă bucur să vă citesc și să constat că suntem pe aceeași lungime de undă. Îmi dau seama că problema managementului în școli nu este una simplă și, din păcate, deseori persistă din cauza unor tipare vechi, automate, care nu ne mai pot servi în contextul actual. Așa cum menționați, schimbarea mentalității și cultura organizațională trebuie abordate ca fiind elemente fundamentale pentru orice reformă reală.

Din punctul meu de vedere, un pas important ar fi să promovăm mai mult leadership-ul distribuțiv și participativ, nu doar în vreo formă de „bune practici" sporadice, ci ca fiind parte integrantă a culturii școlii. În plus, consider că ar fi foarte benefic să dezvoltăm programe de mentorat pentru directorii și cadrele administrative, pentru a le oferi instrumente concrete de gestionare a schimbării - lucruri mai simple, precum comunicarea eficientă, gestionarea conflictelor sau cultivarea unui mediu supportive.

Un alt aspect esențial e insistarea pe formarea continuă în domenii precum leadership educațional, gestionare a resurselor și dezvoltare personală. Nu se poate construi o școală performantă dacă cei care o conduc sau lucrează în ea nu sunt susținuți să evolueze și să-și refacă permanent abilitățile.

Un exemplu concret pe care îl pot împărtăși este implementarea unor întâlniri regulate între management, dascăli și părinți, sub forma unor workshop-uri de creație a viziunii comune sau rezolvare a problemelor. Asta a dus, în cazul respectiv, la o mai bună comunicare și înțeles reciproc, chiar dacă nu a schimbat structurile în sine.

Cred cu tărie că, dacă vom investi în oameni, în mentori, în dialog continuu și în promovarea unui mediu de lucru pozitiv, rezultatele vor veni, chiar dacă uneori e nevoie de multă răbdare. În final, nu e vorba doar despre reforme administrative, ci despre a ne schimba propria perspectivă și modul de a lucra împreună.

Voi avea și eu curiozitatea să aflu din experiențele voastre ce alte soluții și inițiative au avut succes în comunitățile voastre. Suntem cu toții parte din această schimbare și fiecare idee contează!