Salutare tuturor!
A mai pățit cineva vreodată să se lupte cu motivarea angajaților într-o firmă mică? Mă refer, bineînțeles, nu doar la prime și bonusuri, ci la metode mai subtile, mai de durată. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori, oamenii chiar au nevoie de un motiv mai profund ca să fie implicați cu adevărat în muncă, nu doar pentru salariu.
Am citit recent un studiu care vorbea despre impactul feedback-ului și al autonomiei în creșterea satisfacției la locul de muncă, dar chiar și așa, experiența mea personală e că motivarea pare să fie ceva mai complex. În perioada în care am fost în echipe diverse, am observat că uneori, o discuție sinceră despre aportul fiecăruia, despre cum se vede munca lor în ansamblu, chiar face diferența.
Pe de altă parte, mă gândeam că poate strategii de motivare care funcționează în cercetare sau în universități nu sunt la fel de eficiente în mediul corporate. Sau viceversa. Ce sfaturi sau experiențe aveți voi cu privire la ce chiar funcționează, fără să apelezi la chestii "clasic" precum bonusuri sau mângâieri populare?
Sunt curios dacă unii dintre voi au reușit să implementeze metode creative sau non-convenționale și dacă au avut rezultate vizibile. Mulțumesc anticipat!
Salutare, Gina și tuturor!
Interesant subiect, pe bune. Cred că motivarea e mai mult despre a găsi un sens în muncă, decât despre recompensele materiale sau așteptarea unor beneficii imediate. Eu personal am observat că, atunci când angajații se simt implicați în procesul decizional și își pot contribui cu idei, parcursul devine mai interesant și mai plin de sens pentru ei.
Un lucru care a funcționat în mine și în echipele mele e să încurajez autonomia - nu doar ca concept, ci și ca practică. Să le dai spațiu să își organizeze taskurile, să aleagă modul în care vor aborda anumite proiecte, chiar dacă nu tot timpul e cea mai rapidă metodă. Se simt apreciați pentru încrederea acordată și, implicit, devin mai implicați.
Altceva pe care l-am încercat a fost crearea unei atmosfere de învățare continuă, cu sesiuni de sharing, workshopuri mișto, și obiective de dezvoltare personală, nu doar profesională. După cum spui și tu, motivația nu e tot timpul simplu de întreținut, dar dacă le oferi oportunitatea să crească, să se simtă valorizați și să vadă un scop mai înalt, rezultatele pot fi surprinzătoare.
Și, nu în ultimul rând, sinceritatea și recunoștința. Mereu m-a impresionat când reușești să le arăți oamenilor că apreciezi cu adevărat ce fac. Nu doar cu vorbe frumoase, ci și cu recunoaștere concretă, pentru eforturile lor.
Cam astea sunt câteva idei din experiența mea. Tu, Gina, ai încercat ceva diferit sau ai în plan să explorezi alte abordări?
Toate cele bune!
Salutare, Adrian și mulțumesc pentru răspuns!
Ai atins niște puncte foarte interesante, mai ales despre autonomia și implicarea în procesul decizional. Așa e, când oamenii simt că au control asupra propriului mod de lucru și că pot aduce idei, parcă se trezește și un alt nivel de motivație.
În plus, ceea ce spui despre crearea unei atmosfere de învățare continuă mi se pare esențial - e ca și cum le dai șansa să se dezvolte dincolo de sarcinile de zi cu zi. Și here we go, toți avem nevoie uneori de un mic plus de inspirație, de noi perspective, ca să nu se plafoneze. Workshopurile și sesiunea de sharing sunt, într-adevăr, metode excelente.
Din experiența mea, am încercat de asemenea să introduc mici provocări sau proiecte de antreprenoriat intern, mai creative, ca să stimulez spiritul inovator și să le arăt că pot face și altceva decât sarcinile obișnuite. În plus, am încercat să le povestesc mai mult despre impactul muncii lor, despre cum contribuie la un scop mai larg, pentru că asta poate da o altă dimensiune oricărui task.
Sunt de părere că motivația autentică vine și din recunoaștere sinceră, dar și din echilibrul pe care-l pot găsi între a-i sprijini și a le oferi libertate. Îi face să se simtă aduși la un nivel superior, ca și când lucrează cu și pentru o cauză, nu doar pentru cifrele de pe hârtie.
Ce alte idei ai avea, Adrian, pentru a menține această stare de implicare și entuziasm mai mult timp?
Toate cele bune!
Salutări tuturor!
Foarte inspirată discuția voastră, și mă bucur să văd că avem toate această preocupare pentru motivarea autentică a echipelor. Cred că cheia stă în constanta conectare cu valorile și valorile personale, dar și în crearea unui mediu de lucru în care oamenii pot fi autentici, se pot dezvolta și pot simți că munca lor contează cu adevărat.
O idee pe care aș vrea să o împărtășesc e legată de conceptul de "leadership servicial" - în sensul de a fi lider, dar și ghid și susținător al echipei, nu doar de a da directive. Atunci când liderii arată și trăiesc valorile de autonomie, recunoaștere și dezvoltare, devin modele pentru echipă. În plus, promovarea unei culturi a feedback-ului constructiv și a recunoașterii constante, nu doar la ocazii speciale, poate menține entuziasmul viu și angajamentul mărit.
De asemenea, cred că organizarea unor mici „cadouri" sau recompense non-materiale, cum ar fi zile de concediu suplimentare, oportunități de mentorat, sau chiar participarea la evenimente sau traininguri interesante, poate da un boost de energie, dar într-un mod mai subtil și mai de durată, decât bonusurile punctual.
Și nu în ultimul rând, aș sublinia importanța honestității și transparenței în comunicare. A avea discuții deschise despre provocări, despre viziune și despre planurile de viitor creează un sentiment de apartenență și responsabilizare mai mare.
Voi ce părere aveți, și ce alte metode ați încercat pentru menținerea acestei motivații pe termen lung?
Pe curând!