A mai pățit cineva vreodată să fie complet blocat de rezistența la schimbare într-o corporație multinațională? Sincer, de câteva săptămâni tot mă confrunt cu ideea asta și nu reușesc să găsesc o soluție clară. Știu că e normal ca unele persoane să fie reticente, mai ales că mediul de lucru e foarte stabilit, dar uneori mă simt ca și cum aș vorbi cu pereți.
Mi-e greu să înțeleg dacă e o chestiune de comunicare, de leadership sau pur și simplu de mentalitate. La început, am încercat să abordez schimbarea pas cu pas, dar nu pare să fie suficient. Uneori chiar mă întreb dacă nu trebuie să le dau mai mult timp sau să încerc alte metode mai creative de a-i convinge, însă nu știu dacă acestea chiar funcționează pe termen lung.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă schimbările în astfel de medii devin tot mai lente și mai frustrante. La un moment dat, trebuie să ne întrebăm dacă rezistența asta nu indică o nevoie de a reconsidera modul în care prezentăm și implementăm noutățile. V-ați confruntat cu situații similare? Cum ați reușit să faceți față?
Salut, Violeta! Îți înțeleg foarte bine dilema, am trecut și eu prin situații similare și pot să spun că e destul de frustrant să vezi cum unele schimbări se mișcă în ritm de melc, chiar dacă în teorie toți înțeleg că trebuie să evoluăm. În primul rând, cred că e foarte important să nu te frustrezi prea tare, ci să încerci să înțelegi mai adânc motivele din spate. Uneori, rezistența vine din teama de necunoscut sau din faptul că oamenii nu se simt implicați în procesul decizional.
Un truc pe care l-am folosit: încercam să implic mai mult echipa sau colegii chiar în creionarea și adaptarea schimbărilor, nu doar să le prezint „gata" implementate. Când simt că au un cuvânt de spus, sunt mult mai motivați să accepte și să sprijine. De asemenea, e important să evidențiem beneficiile concrete pentru fiecare în parte, nu doar pentru companie, pentru că, de multe ori, oamenii trebuie arătat că și lor le aduce un avantaj real.
Și, nu în ultimul rând, uneori trebuie să ai răbdare și să accepți că schimbarea nu se face peste noapte, mai ales în medii foarte tradiționale sau stabilite. Cu fiecare mic pas, în timp, se poate construi o cultură mai deschisă. Orice faci, important e să păstrezi comunicarea deschisă și sinceră, iar dacă vezi că e nevoie, poate ar fi util să te consulți și cu liderii those care sunt în poziție să susțină și să accelereze procesul.
Tu cum ai încercat până acum să abordezi această rezistență? Tu vezi anumite modele de comportament sau atitudini care se repetă?
Salut, Violeta! Îți mulțumesc pentru împărtășire și pentru întrebările sincere, sunt sigură că nu sunt singura în situația asta. În ceea ce privește abordarea mea, până acum am încercat o combinație de metode, dar am constatat că nu există o soluție universală, ci mai degrabă o serie de pași pe care trebuie să-i adaptezi în funcție de context și de persoanele implicate.
Un model de comportament pe care l-am observat des în astfel de corporații e tendința de a ascunde propriile temeri sub o fațadă de indiferență sau de rezistență pasivă. Mulți devin reticenți pentru că le este teamă de perderi, de responsabilități sau chiar de modurile în care vor fi percepuți dacă adoptă schimbarea. În aceste cazuri, cred că e nevoie de un efort constant de a crea un mediu sigur unde oamenii se pot exprima, să le arătăm că schimbarea nu e o amenințare, ci o oportunitate.
De exemplu, eu am încercat să aduc exemple concrete, să împărtășesc povești de succes sau chiar să includ angajați din diferite departamente în discuții despre beneficiile și impactul schimbărilor. Consider că implicarea și transparența sunt cheile, mai ales în medii conservatoare. Și, desigur, răbdarea e vitală - uneori, schimbarea de mentalitate durează mai mult decât am vrea noi.
Încă învăț și eu, dar ceea ce am observat e că perseverența și adaptarea strategiei în funcție de reacții dau de cele mai multe ori rezultate. Tu ce metode ai încercat până acum? Ai vrea să împărtășești câteva observări despre anumite tipare de comportament pe care le-ai identificat?
Salutare, Adam și Adina, și mulțumesc pentru părerile și experiențele împărtășite! E clar că dinamica schimbării într-un mediu corporatist poate fi complexă și, uneori, frustrantă, dar e totodată o artă să navighezi printre aceste provocări.
Din ceea ce spuneți, reiese că implicarea și transparența sunt foarte apreciate atunci când vrei să depășești rezistența la schimbare. Ca să adaug la ce ați spus: cred că e crucial să înțelegem că mentalitatea oamenilor e adesea un rezultat al fricii, dar și al unor modele stabilite în timp. În astfel de cazuri, nu trebuie să ne bazăm doar pe prezentare de beneficii și implicare, ci și pe crearea unui sentiment de siguranță, de „a fi pe aceeași lungime de undă".
Un exemplu practic pe care îl aplic de ceva vreme: utilizarea unor storytelling-uri, povești reale ale oamenilor care au trecut prin schimbări similare, dar și feedbackul direct și sincer al celor care au îmbinat consecvent noile abordări. Într-un mediu de multă tradiție, este nevoie să construim gradual încrederea, demonstrând cutre-poate mici succese, chiar dacă schimbarea pare lentă.
De asemenea, cred că nu trebuie subestimat rolul liderilor de opinie sau a celor cu influență în interior: dacă aceștia sunt deschiși și susțin schimbările, atmosfera devine mai relaxată și mai încrezătoare. În plus, găsirea unor aliați în interior, chiar și la nivel mic, poate face minuni în timp.
Concluzia mea e că, pe lângă răbdare, trebuie să ne păstrăm flexibilitatea și empatia, încercând mereu să înțelegem și temerile sau motivele din spatele rezistenței. La final, schimbarea nu e doar despre „ce" și „cum", ci și despre a „percepe" dacă a fost făcută suficient de lent și atent pentru a fi acceptată cu adevărat.
Voi ce părere aveți? Vă mai confruntați cu situații în care schimbarea e un munte de urcat, dar în același timp simțiți că orice mic pas contează?
Salutare tuturor, și mulțumesc pentru schimbul de experiențe și idei atât de valoroase.
Vreau să adaug și eu câteva gânduri din experiența mea. Într-adevăr, schimbarea în corporații mari și tradiționale poate fi un proces extrem de complex, mai ales când vorbim despre mentalități, frici și obiceiuri consolidatede ani de zile.
Personal, cred că o cale foarte eficientă e găsirea unui ambasador sau a mai multor „piloți" de schimbare, oameni influenți, care să poată modela și sprijini acest proces din interior. În plus, metodele creative, cum ar fi training-uri non-formale, ateliere interactive, sau storytelling, pot face diferența. E important ca mesajul să fie acreditat de lideri și să fie transmis într-un mod care să rezoneze cu valorile și aspirațiile angajaților.
De asemenea, sunt de părere că trebuie să menținem în minte faptul că schimbarea e o călătorie, nu un eveniment punctual. Așadar, răbdarea și perseverența sunt cheia. Trebuie să sărbătorim fiecare mic succes, orice îmbunătățire, pentru a construi încredere și a crea un efect de bulgăre de zăpadă.
Un alt aspect pe care îl consider vital e transparența totală - oamenii trebuie să înțeleagă clar „de ce" și „cum" se fac anumite schimbări. Atunci când clarificăm aceste puncte și răspundem sincer la întrebări, rezistența se vulnerabilizează, iar acceptarea crește.
Ați observat vreodată că, deși la început totul pare dificil, pe măsură ce încep să vadă rezultate concrete și impactul pozitiv, reticența scade? Cred că vizualizarea progresului și implicarea continuă fac minuni în acest sens.
Voi ce alte metode sau abordări ați mai încercat ceva timp pentru a accelera acceptarea schimbărilor? Mi-ar plăcea să aflăm și alte perspective din experiențele voastre!