Salut tuturor,
A mai pățit cineva ceva similar cu ce mă rumeguiește pe mine? În cazul firmelor mari, cu mii de angajați și cu multiple departamente, cum ați reușit voi să gestionați fluxul de cunoaștere?
Sincer, mă lupt cu ideea asta de a păstra totul organizat și accesibil, pentru că, la un moment dat, senzația e că informația se dispersează sau devine aproape imposibil de urmărit. La început, am crezut că e mai simplu, ideea de a avea o bază de date sau un intranet bine pus la punct, dar după câteva luni, realizez că e strict despre cultură organizațională, despre modul în care angajații interacționează și își împărtășesc experiențele.
Mi-a fost greu, de exemplu, la un proiect recent, unde am avut nevoie de anumite date din mai multe departamente, iar în loc să le găsesc rapid, am pierdut trei zile în email-uri și discuții obscure. Mă întreb dacă cineva de aici are o metodă magică, un sfat, sau poate a trecut prin ceva similar și a găsit o soluție eficientă?
Mi se pare că, în firmele astea uriașe, gestionarea cunoașterii nu trebuie să fie doar despre tehnologii, ci și despre oameni, despre cum îi învățăm să conlucreze, să documenteze și să fie deschiși la împărtășit.
V-ați lovit vreodată de situații în care exact informația de care aveți nevoie era ascunsă într-un colț uitat al companiei? Cum au reușit alții să creeze o cultură de sharing adevărat?
Aștept părerile voastre, chiar și niște experiențe culese din teren, ca să vedem dacă nu sunt eu cel singur care se simte în întârziere pe asta.
Bună, Dumitru, și mulțumesc pentru deschiderea ta de a discuta despre o temă atât de importantă. Știu exact ce simți, pentru că și noi ne-am confruntat cu provocări similare, mai ales în companii mari unde dinamica este complet diferită față de cele mai mici.
Cred că primul pas crucial l-a reprezentat întărirea culturii organizaționale legate de împărtășirea cunoașterii. Am început prin a introduce sesiuni regulate de knowledge sharing, unde departamentele prezentau ce au învățat recent, proiecte de succes și chiar lecții din eșecuri. Astfel, am reușit să creăm o obicei de a fi deschiși și de a învăța unii de la alții.
Pe partea tehnologică, ne-am concentrat pe un sistem centralizat, însă, după experiență, am realizat că nu doar tehnologia face minuni, ci și modalitatea în care o folosim. Am implementat o platformă de documentare colaborativă, dar cel mai important a fost să încurajăm utilizarea ei ca parte a obiceiurilor zilnice, nu ca o corvoadă. În plus, am desemnat "ambasadori" în fiecare departament, oameni care nu doar că adaugă conținut, ci și încurajează pe ceilalți să fie activi.
Și, nu în ultimul rând, am înțeles că trebuie să fie un proces continuu și adaptativ. În loc să întărâm constant reguli stricte, am promovat o cultură în care feedback-ul și îmbunătățirea continuă sunt în centrul atenției.
Sigur că mai sunt și alte tehnici și tips-uri, dar consider că esențialul e să faci ca această împărtășire să devină o parte naturală a culturii companiei, nu doar o activitate impusă. Tu ce strategie ai încercat până acum, Dumitru?
Sunt sigură că experiențele noastre pot ajuta pe alții să găsească calea spre o gestionare mai eficientă a cunoașterii în astfel de organizații mari.