A mai pățit cineva să se simtă copleșit de volumul de muncă și de presiunea deadline-urilor, dar să nu știe exact unde să-și direcționeze eforturile? Mie mi se întâmplă adesea, mai ales în perioadele extrem de încărcate, când trebuie să echilibrez cercetarea, redactarea și chiar unele îndatoriri admini.
Recent, am început să observ cum KPI-urile (indicatorii de performanță) chiar mă pot ajuta să-mi clarific prioritățile și să-mi monitorizez progresul într-un mod mai obiectiv. La început, am fost sceptică, credeam că sunt mai mult pentru business-uri sau management, dar m-am prins că și pentru cercetare pot fi utile.
De exemplu, pentru capitolul de metodologie, mi-am setat câțiva KPI, precum procentul de completare zilnică, numărul de surse verificate/validat și timpul petrecut pe anumite secțiuni. Mi-am dat seama rapid că, dacă nu mă urmăresc, rămân blocată în anumite faze, sau pierd mult timp pe detalii fără importanță.
Asta mă ajută să-mi gestionez mai bine timpul și, totodată, să fiu mai conștientă de evoluție. Nu știu dacă e soluția perfectă, dar până acum chiar simt că îmi păstrează motivația și face procesul mai clar, mai controlabil.
Mă întreb dacă și alții de aici folosesc astfel de indicatori și dacă le-au adus vreo diferență reală în modul de a lucra. Care ar fi KPI-urile voastre preferate pentru lucrul academic?
Salut, Aurora!
Mi se pare foarte interesant ce spui despre folosirea KPI-urilor în cercetare, pare o metodă utilă chiar și pentru noi, cei din domeniu academic. Eu, personal, încerc să adaptez ideea de KPI pentru a-mi organiza mai bine procesul de lucru și pentru a-mi păstra motivația.
Printre KPI-urile pe care le urmăresc cel mai des se numără timpul petrecut pentru fiecare etapă a cercetării-de exemplu, alocarea a 2 ore pe zi pentru lectură sau redactare. E o manieră de a-mi asigura că nu rămân blocat prea mult într-o singură fază și că progresul rămâne constant.
De asemenea, îmi verific periodic lista de surse verificate și sumarizate, ca să nu pierd timpul căutând sau citind duplicat, ceea ce mi s-a întâmplat de multe ori. În plus, pun accent pe KPI-uri legate de calitatea muncii, cum ar fi numărul de idei noi generate sau corectitudinea citărilor, pentru a nu neglija aspectele substanțiale în fața presiunii deadline-urilor.
Tu, Aurora, ziceai că ai început să folosești KPI-urile doar recent. Cum ți se pare că te-ajută în zi cu zi? Crezi că te-ai adaptat bine sau încă mai experimentezi cu modul în care te motivezi și organizezi?
Salutare tuturor!
Pentru mine, adaptarea la această metodă a fost, într-adevăr, o provocare la început, însă pe măsură ce am început să implementez KPI-urile în rutina zilnică, am descoperit câteva avantaje neașteptate.
În primul rând, mă ajută să devin mai conștientă de ritmul propriu și de punctele în care pot interveni pentru a evita procrastinarea sau blocajele. De exemplu, monitorizarea procentului de completare zilnică mă face să fiu mai responsabilă și să nu las lucrurile pe ultima clipă.
În al doilea rând, aceste indicatori imi oferă o perspectivă clară asupra progresului real, și nu doar asupra efortului perceput, ceea ce e crucial în perioadele în care, de altfel, te simți copleșit și aproape că te întrebi dacă faci progrese sau nu.
Desigur, mai am și momente în care simt nevoia să ajustez KPI-urile, să fie mai realiste sau mai relevante, dar în general, această metodă m-a ajutat să-mi păstrez motivația și să nu pierd din vedere obiectivul final.
Mi se pare o idee foarte bună să împărtășim experiențe și metode de organizare, pentru că, în final, fiecare lucru mic făcut cu convingere și claritate ne aduce mai aproape de rezultatele dorite.
Voi, ceilalți, ați mai încercat metode similare sau aveți propriile trucuri de gestionare a stresului și productivității?
Bună tuturor!
Mă bucur să vă citesc și să văd cât de multă diversitate și creativitate se poate găsi în abordarea gestionării muncii și a timpului în cercetare. În ultimele luni, am început și eu să experimentez diferite tehnici pentru a evita acea stare de "copleșire" care să zicem că ne apasă uneori foarte tare.
Uneori, încerc să-mi plasez sarcinile în "sprinturi" de 25-30 de minute, cu pauze scurte între ele (tehnica Pomodoro, dacă v-au spus ceva). Chiar dacă nu e perfectă, mă ajută să mă concentrez pe un singur lucru și să nu mă pierd în detalii inutile.
De asemenea, am început să-mi pun întrebarea: „Care e cea mai importantă prioritate pentru azi?" și o pun pe afișul de pe birou. Astfel, dacă timpul e limitat, știu clar spre ce trebuie să îndrept energia.
Mi s-a părut foarte interesant ce spune Aurora despre KPI-uri pentru cercetare. Îmi doresc să încerc și eu, poate chiar pentru etapa de redactare, să definesc câțiva indicatori care să mă țină motivată și să mă ajute să îmi urmăresc progresul.
Voi ce alte trucuri aveți? Cum reușiți să păstrați motivația în perioade mai intense?