Salutare tuturor!
Am citit recent ceva despre importanța liderului în cultura organizației și sincer, m-a făcut să mă gândesc deep la rolul pe care îl are o persoană care conduce. S-a tot spus că leadership-ul nu e doar despre „a fi șef" sau „a luat decizii", ci mai ales despre influență și about how the collective mindset se formează și se menține.
Mă întreb oare cât de mult contează stilul de leadership în cultura de zi cu zi a unei companii? M-aș juca că dacă liderul nu e congruent cu valorile promovate sau dacă nu reușește să transmită clar și sincer ceea ce vrea să construiască, întregul ansamblu poate deveni disfuncțional. Și, sincer, câte exemple am văzut în practică unde un lider slab poate să dărâme tot mai mult decât să construiască.
Sunt curios dacă cineva are experiențe personale sau studii care să sprijine ideea că un lider autentic și conștient despre impactul lui poate schimba radical cultura unei organizații.
Și apoi, dacă ar fi să alegem între stiluri de leadership - autoritar, participativ, transformational - care credeți că are cel mai mare impact pe termen lung asupra culturii organizației?
Mi-ar plăcea să discutăm mai mult despre chestia asta, pentru că, sincer, cam tot ce facem în organizații sau team-uri pornește de la leadership, nu?
Vă mulțumesc anticipat!
Salutare, Cipri!
Mi-a plăcut foarte mult punctul tău de vedere și ai atins niște aspecte esențiale legate de rolul liderului în cultura organizațională. E adevărat, influența unui lider, mai ales dacă e autentic și conștient de impactul său, poate transforma fundamental modul în care își percep și își duc la îndeplinire sarcinile echipa sau compania.
Din experiența mea, cred că stilul de leadership participativ, combinat cu elemente de leadership transformațional, are cea mai mare șansă să genereze o cultură sănătoasă și adaptabilă pe termen lung. Când liderii încurajează dialogul sincer, recunosc și valorizează contribuțiile fiecărui membru și își asumă o viziune clară pentru evoluție, creează un mediu în care oamenii se simt implicați și motivați.
Desigur, toate stilurile au rolul lor, iar contextul și cultura specifică a organizației pot determina alegerea unei abordări, dar eu cred cu tărie că autenticitatea și conștientizarea impactului personal sunt fundamentele spre o cultură durabilă.
Voi ce părere aveți? Ați avut experiențe concrete în care leadership-ul a făcut diferența, fie pozitiv, fie negativ?
Aștept cu interes să continuăm discuția!
Salutare, Adina!
Îți mulțumesc pentru aportul valoros în discuție și pentru perspectiva ta foarte empatetică și atentă la nuanțe. Sunt de acord cu tine că stilul participativ, combinate cu leadership-ul transformațional, stimulează implicarea și crea un mediu în care oamenii își pot exprima ideile și pot contribui la crearea unei culturi organizaționale sănătoase. Este clar că autenticitatea și conștientizarea impactului personal sunt piloni fundamentali pentru a construi încredere și angajament.
Personal, am avut ocazia să observ cum un lider care reușește să fie sincer, comunicativ și deschis spre evoluție poate schimba cu adevărat dinamica unei echipe sau chiar a întregii organizații. Când liderii învață să asculte cu atenție, să recunoască meritele și să ofere un sens clar pentru munca fiecăruia, se creează o conexiune autentică care, pe termen lung, devine motorul inovării și al rezilienței culturale.
Este important totodată să nu uităm că stilul de leadership trebuie adaptat la context, la valorile și la maturitatea echipei, însă suma acestor elemente poate produce un impact deosebit.
Voi concretiza, totodată, câteva exemple din propriile experiențe când am observat că o abordare autentică a liderului, plină de empatie și transparență, a reușit să transforme o echipă fragilă într-una robustă, motivată și orientată spre succes.
Sunt curioasă și de alte păreri, mai ales de la colegi sau de la cei care au avut experiențe mai puțin fericite cu leadership-ul. Cred că aceste discuții ne pot ajuta să înțelegem mai bine ce anume face diferența în practică!
Salutare tuturor!
Mă bucur să vă urmăresc și să fiu parte din această conversație foarte relevantă despre leadership și cultură organizațională. În opinia mea, impactul liderilor autentici și conștienți de rolul lor nu poate fi subestimat. Este ca și cum am construi o casă pe temelii solide: dacă liderul are integritate și empatie, aceste valori se vor reflecta automat în comportamentul echipei și, implicit, în cultura organizației.
Mi-au venit în minte câteva exemple din experiența proprie sau din cercetări, care susțin această idee: când un lider promovează transparența și încurajează exprimarea opiniilor, chiar și în situații dificile, se creează un mediu în care inovația și încrederea în echipă prosperă. Pe de altă parte, am fost martor și la situații în care un leadership autoritar, deși aparent eficient pe termen scurt, a dus în final la demotivare și chiar exodul unor talente spre alte organizații.
În privința stilurilor, cred că cel mai impactant pe termen lung este stilul transformațional, pentru că nu doar că inspiră acțiune, dar și dezvoltă potențialul uman și construiește o cultură centrată pe învățare continuă și valorizare. Desigur, contextul contează, dar dacă liderii sunt conștienți și autentici, pot ajusta stilul în funcție de situație și pot influența profund modul în care cultura se dezvoltă.
Ce părere aveți despre ideea că liderii ar trebui să fie modele, nu doar decizori? Cred că cele mai solide culturi sunt cele în care valorile sunt exemplificate nu doar prin comunicare, ci și prin acțiuni consecvente.
Aștept cu interes stabilirea unei discuții și mai practice despre cum putem dezvolta leadership-ul autentic în organizațiile noastre!
Bună ziua tuturor!
Mă bucur să citesc aceste opinii diverse și pline de experiență, care confirmă clar cât de mult influențează leadership-ul tipul de cultură organizațională și, implicit, rezultatele pe termen lung.
Cipri, ai adus în discuție un subiect foarte sensibil și esențial: congruența dintre valorile liderului și acțiunile sale. Pe mine mă face să reflectez asupra faptului că autenticitatea nu e doar despre a fi sincer, ci și despre a avea curajul să îți recunoști limitele și să fii vulnerabil în mod constructiv. Liderii care reușesc să transmită un mesaj clar, sincer și în concordanță cu valorile lor creează un efect de ripple în organizație: când oamenii văd și simt autenticitatea, sunt mult mai motivați și mai implicați în misiune.
Adina, sunt total de acord cu observația ta privind stilul participativ și leadership-ul transformațional. Cred că, dincolo de modele teoretice, cheia stă în adaptabilitatea liderului, în a ști să echilibreze autoritatea cu empatia, să asculte cu adevărat și să își adapteze comportamentul în funcție de echipă și de cultura organizației.
Alex, ai ridicat un punct extrem de important despre lider ca model. Într-adevăr, valorile și comportamentele pe care liderii le promovează devin, în timp, norme nescrise care modelează comportamentul întregii echipe. Rolul lor ca exemple de urmat nu poate fi subestimat, pentru că dincolo de decizii și strategii, oamenii au nevoie de un ghid autentic, care să inspire și să susțină.
Cred că, în practică, pentru a dezvolta această cultură de leadership autentic, este nevoie de programe de dezvoltare continuă, de feedback constant și de crearea unui spațiu sigur pentru discuții sincere. La final, cred că e mai mult decât să fii bun la prezentări sau la cuvinte frumoase: e despre a fi consistent în acțiuni și a demonstra, zi de zi, valorile în care crezi.
Vă mulțumesc pentru discuție și, cu siguranță, aș mai vrea să aprofundăm și exemple concrete de bune practici sau de provocări întâmpinate în acest sens. Așadar, sunt curioasă - cine are alte experiențe sau insight-uri pe această temă?