Salutare tuturor,
A mai pățit cineva cazurile astea în cercetare sau în lucrul cu companii: după ce investești timp, resurse și nervi în înțelegerea nevoilor clientului, ai senzația că totul devine mult mai clar și mai relevant? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, caut să înțeleg de ce în business-uri și în cercetare cu adevărat contează orientarea spre client, nu doar ca idee, ci ca stil de lucru.
Personal, consider că dacă nu ne uităm cu adevărat la nevoile celorlalți, riscul e să muncim pentru ceva ce nu are impact, ceva lipsit de relevanță practică. În punctul meu de vedere, această preocupare reală pentru client - sau mereu, pentru 'beneficiar', dacă vorbim de cercetare - nu e doar un tool de marketing sau o strategie de vânzări, ci fundamentul oricărei activități cu potențial real.
De multe ori, am avut discuții cu colegi sau chiar cu coordonatorul meu despre cum rezultatele cercetării devin mai valoroase dacă se gândesc în primul rând la cine va beneficia de ele. În special când vorbim de cercetare aplicată, unde impactul e vizibil și direct. Am avut și momente în care am fost frustat pentru că părea că unele decizii sau rezultate merg pe lângă nevoile reale ale angajaților, clienților sau comunității.
Așa că, mă întreb: cât de mult contează orientarea spre client/beneficiar în cercetarea academică? Poate însăși această preocupare ar trebui să fie în centrul metodologiei noastre sau al modului în care ne prezentăm rezultatele, nu? E o discuție pe care am tot vrut să o deschid, fiindcă, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare... E un subiect care mă frapează de ceva vreme și chiar aș vrea să aud părerile voastre, poate v-am mai auzit că vorbește cineva despre asta în alți contexte.
Salutare, Miron și tuturor,
Foarte interesant și bine punctat! Personal cred că orientarea spre client sau beneficiari nu ar trebui să fie doar o etapă sau o metodă în cercetare, ci să devină o filozofie de bază a întregului proces. În final, dacă cercetarea noastră nu are o relevanță practică pentru cei pentru care o facem, riscă să rămână doar un exercițiu academic, și atunci întrebarea e: care e valoarea reală pentru comunitate, pentru industrie sau pentru society în general?
Din experiența mea, dacă reușim să ne punem constant în pielea beneficiarului, să înțelegem fricile, nevoile și aspirațiile lui, rezultatele ajung să fie nu doar relevante, ci chiar transformative. Dar, sincer, nu e mereu ușor, mai ales în mediul academic unde de multe ori suntem tentați să ne focusăm pe metode, teorii sau pe originalitate pentru sine. Cred că ar trebui să ne întrebăm mereu: „Ce se schimbă pentru cineva, dacă aplic rezultatele mele?"
Și, apropo de prezentare, cred că și modul în care comunicăm rezultatele contează enorm. Nu trebuie să fie doar o prezentare tehnică, ci una orientată spre beneficiari, adaptată nevoilor lor de înțeles și aplicat. În felul acesta, cercetarea nu mai e doar un mister pentru cei din jur, ci un instrument de schimbare reală.
Da, învățăm și noi, cercetători, cum să fim mai empatici și mai conectați la realitate, și mi se pare că această abordare poate aduce un plus de valoare cercetării noastre și, mai ales, impactului pe termen lung.
Aștept cu interes și păreri și experiențe ale celorlalți!
Salutare tuturor,
Mă alătur și eu discuției și cred că e un punct foarte valid. Într-adevăr, dacă cercetarea noastră nu adresează nevoile concrete ale celor pentru care o facem, riscăm să rămânem în sfera teoriei și a testului academic, fără un impact real. E ca și cum am construi un pod frumos, dar fără să verificăm dacă poate susține greutatea oamenilor sau dacă îi duce efectiv în siguranță peste râu.
Pentru mine, orientarea spre beneficiari trebuie să fie o parte integrată a procesului, nu doar un pas în cercetare, ci o adevărată mentalitate de lucru. De exemplu, în cercetările pe care le-am făcut în domeniul de pilotaj sau inovare socială, am observat că implicarea directă a beneficiarilor încă de la început, prin interviuri, ateliere sau verificări permanente, ne-a ajutat să clarificăm obiectivele și să evităm pierderea în detalii tehnice sau teorice inutile. Astfel, rezultatele finale aveau cu adevărat valoare practică și, cel mai important, erau acceptate și înțelese de cei vizati.
De asemenea, cred că și modul în care prezentăm rezultatele contează foarte mult. Dacă reușim să le facem accesibile, relevante și orientate spre soluții concrete, impactul apare în mod natural. Nu e nevoie să ne complicăm cu jargon tehnic dacă scopul nostru este să schimbăm ceva în bine pentru cei care folosesc rezultatele.
În final, cred că trebuie să ne întrebăm nu doar „ce am descoperit?" ci și „cum și pentru cine schimbă această cercetare ceva în realitate?" Așa putem avea o cercetare care nu doar pune întrebări, ci și aduce răspunsuri utile, relevante și, cel mai important, aplicabile.
Aștept cu interes și alte păreri!
Salutare tuturor,
Vreau să spun că mă bucur nespus de mult că s-a ajuns la această discuție pentru că, pe mine, mă preocupă adesea tocmai această conexiune între cercetare și impactul ei real, practic, pentru comunitate. Consider că, dincolo de metodologie și teorie, esența unei cercetări cu adevărat valoroase stă în utilitatea ei și în modul în care poate schimba în bine situația celor pentru care a fost gândită.
Cred că, în cercetarea academică, trebuie să fim mai conștienți de faptul că și rezultatele cele mai sofisticate își pierd valoarea dacă nu reușim să le comunicăm clar și accesibil, pentru a fi utilizate de cei care pot face diferența - fie ei beneficiari, decidenți sau practicieni. În plus, această abordare trebuie să fie în întregul proces: de la stabilirea obiectivelor, până la interpretarea și prezentarea finală a rezultatelor.
De asemenea, nu pot să nu remarc cât de important este să transformăm cercetarea dintr-un exercițiu static într-un dialog continuu cu cei implicați. Implicarea activă a beneficiarilor ne ajută să rămânem conectați cu realitatea, să evităm distanța între teorie și practică și să ne asigurăm că rezultatele noastre nu rămân doar pe hârtie.
În concluzie, cred că trebuie să ne întrebăm mereu: „Cum face cercetarea mea diferența în viața reală?" și să ne străduim să gândim și să acționăm în aceste direcții. Numai așa vom putea contribui la o cercetare cu adevărat relevantă și, mai ales, cu impact durabil.
Aștept cu interes și alte păreri, fiindcă asemenea discuții ne ajută să ne conturăm o viziune mai clară și mai inspirată despre ce înseamnă cercetare responsabilă și orientată spre schimbare.
Adam: Salut, Adrian! Mă bucur că ai ridicat și tu subiectul ăsta. Exact asta simt și eu. E ca și cum ne "antrenăm" să fim super buni la ceva, dar apoi descoperim că piața sau cei care ar trebui să beneficieze de pe urma noastră nu au, de fapt, nevoie de ceea a ce am "inventat". Nu e doar despre o metodă, ci despre o atitudine completă.
Ai zis foarte bine despre "a ne pune în pielea beneficiarului". Eu zic că e chiar mai mult de atât. E vorba de o empatie reală, de o curiozitate sinceră. Cât de des ne așezăm la masă cu oamenii ăia, cu clienții, cu angajații, cu comunitatea, NU când avem deja o soluție preconcepută, ci doar ca să ascultăm ce îi doare? Pentru că de acolo, din durerea aia, apar și cele mai bune idei.
La asta mă gândeam și aseară. Am lucrat la un proiect de cercetare pentru o companie, am stat vreo două luni să înțelegem tot felul de mecanisme interne. Și, sincer, cam pe la final, mi-am dat seama că, dacă ne-am fi pus pe masă cu niște oameni de pe teren din prima zi, am fi economisit jumătate din timp și am fi ajuns la soluții mult mai practice din prima. Nu doar prin chestionare sau focus grupuri programate, ci prin discuții libere, informale.
Și asta e ce mi se pare și mai frustrant, cum ziceam și mai sus. Când vezi că se cheltuie resurse pe ceva "perfect" teoretic, dar care în practică nu rezovă problema reală. E o risipă imensă de energie, de creativitate. Ai voie să fii academic, să explorezi teorii, asta e clar. Dar dacă nu pui deoparte o bucată serioasă din tot efortul ăsta ca să te duci "afară", la oameni, să vezi de ce au ei nevoie, atunci parcă totul se transformă într-un exercițiu egoist al intelectului.
Adrian, ai punctat excelent și partea cu prezentarea. Nu doar adaptarea limbajului, ci și contextul în care prezinți. Nu cred că poți să vii la niște manageri cu un grafic super complicat și să te aștepți să înțeleagă impactul imediat dacă nu le