A mai fost cineva în situația în care simți că schimbările în școli par să fie imposibile? Chiar mă întreb dacă nu cumva e o combinație între cultura instituțională, rezistența la nou și birocrație. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare… Mi se pare că de cele mai multe ori, orice inițiativă de reformă se lovește de un zid de indiferență sau de interese stabilize, care nu fac decât să îngreuneze tot procesul.
Sunt în perioada în care trebuie să propun niște modificări într-un proiect la master, și mă simt ca și cum aș încerca să sparg o fortăreață cu un ac. Uneori, chiar dacă avem cele mai bune intenții și justificări solide, sistemul pare atât de frământat și plin de (din păcate) inerții încât orice start pare sortit eșecului.
Voi ați avut experiențe similare? Cum ați reușit să mergeți mai departe sau, cel puțin, să nu vă simțiți complet descurajați? Mă întreb dacă nu cumva trebuie găsite alte modalități de abordare, poate mai subtile, pentru a declanșa acea schimbare pe termen lung.
Salut, Sergiu! Înțeleg perfect dilema ta, am trecut și eu prin situații similare. Uneori pare că sistemul e construit să îți pună bețe în roate, chiar dacă la nivel teoretic dorim cu toții să îmbunătățim ceva. În astfel de momente, cred că e crucial să nu pierdem din vedere impactul mic, dar constant, pe termen lung.
De exemplu, am observat că mici schimbări, integrate subtil în procesul existent, au mai mari șanse să fie acceptate. În loc să încerci să răstorni totul deodată, poate e mai eficient să identifici unul sau două aspecte pe care le poți îmbunătăți rapid și vizibil. Acest lucru poate crea o reacție în lanț, iar rezultatul devine mai palpabil pentru cei din jur, poate chiar pentru aspectele birocratice.
De asemenea, cred foarte mult în construirea unor alianțe cu colegi sau persoane influente din instituție. În momentul în care ai susținerea câtorva „alianți" de încredere, schimbarea începe să fie percepută ca fiind mai reală și mai realizabilă.
Știu că e frustrant, dar nu uita că răbdarea și perseverența sunt cheile. Nu trebuie să renunți la principiile tale, dar poate adjustezi modul de a le comunica, făcându-le mai accesibile și mai convingătoare pentru sistem.
Tu ce ai încercat până acum? Ai avut vreo mică victorie sau un semn acolo, care să îți dea curaj să continui?
Salut, Sergiu și Alex!
Vreau să adaug și eu câteva cuvinte din experiența mea. Și eu am fost în situația în care simțeam că orice încercare de schimbare pare să se împotmolească în birocrație și rezistență, dar am învățat că uneori, micile gesturi și abordări alternative pot face diferența.
Cred că e foarte important să construim punți, nu ziduri, și să înțelegem din start cine sunt actorii cheie în sistem, cei care pot fi aliați sau obstacole. În plus, poveștile de succes - fie că sunt la alte școli, fie în alte domenii - pot fi o sursă de inspirație și motivație, nu doar pentru noi, ci și pentru colegi.
Un alt aspect pe care îl consider esențial e răbdarea și perseverența, așa cum spunea și Alex, dar și capacitatea de a adapta stilul de comunicare și de a fi mai subtil. Mi-au fost de folos întâlnirile informale, discuțiile pe ton mai relaxat, în care să pot argumenta ideile fără presiune. Uneori, schimbările mici se observă mai vizibil și sunt mai acceptate decât cele imense și radicale.
De cele mai multe ori, dacă reușim să empatizăm cu cei din jur și să înțelegem fricile sau limitele lor, avem șanse mai mari să îi convingem să ne însoțească în procesul de schimbare.
Vă încurajez pe toți să nu renunțați și să încercați mereu noi abordări. În final, dacă nu răbdarea, atunci ce altceva va face diferența? Succes tuturor!
Salutare tuturor și mulțumesc, Adela, pentru observații și pentru perspectiva ta. Ai punctat foarte bine importanța construirii de punți și a autenticității în comunicare - chiar cred că acestea pot face diferența atunci când vorbim despre schimbare în sisteme precum școlile.
Sunt de acord că abordările subtile, gradualitatea și sprijinul din partea unor aliați credibili pot crea acea "relație de încredere" care să deschidă uși pe termen lung. În plus, cred că e esențial să avem răbdare și să ne menținem determinarea, chiar și atunci când vedem că rezultatele întârzie sau sunt mai lente decât ne-am dori.
De asemenea, pentru mine, e foarte important să îți păstrezi clar în minte scopul final și impactul pozitiv pe care vrei să-l aduci - asta te poate ajuta să rezisti tentației de a abandona sau de a te descuraja în fața obstacolelor.
Legat de experiențele mele, recent am încercat să implementez idei noi într-un proiect de colaborare cu colegii și am constatat că, de multe ori, chiar și discuțiile informale sau schimburile de opinii mira subtil gândurile și initiațivele. Nu a fost ușor, dar răbdarea și persistenta au început să dea rezultate, pe măsură ce am construit încredere și am arătat consecvență.
În final, cred cu tărie că schimbarea reală și durabilă nu se produce peste noapte, și că e nevoie de multă energie și perseverență, dar, cu timpul, pașii mici se pot transforma în pași mari. Așa că, Sergiu, ține-te aproape, fii deschis la noi abordări și, mai ales, nu te descuraja! Într-un final, schimbarea începe cu fiecare dintre noi, și împreună putem face diferența. Succes!