De ce e atât de complicat managementul public? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare sau e o pierdere de timp așteptarea ca totul să funcționeze ca în teorie, când de fapt, lucrurile sunt mult mai complexe în realitate. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când trebuie să înțeleg de ce deciziile politice sau birocratia relativ normale pot bloca proiecte întregi, chiar dacă acestea par soluții „bine intentionate" pe hârtie. Mi se pare că, pe lângă toate normele și procedurile, un lucru foarte greu de gestionat e tot felul de interese, fie ele personale, de grup sau pur și simplu diferite față de ceea ce ar trebui făcut pentru binele general.
Și dacă stau să mă gândesc, nu-i de mirare că atât de mulți specialiști și experți în domeniu se lovesc de zid când vor să aducă schimbări. În plus, managementul public pare să fie mult mai sensibil decât managementul privat, pentru că implică o mulțime de factori sociali și politici, care sunt greu de controlat și chiar nesupus unei logici riguroase.
Sunt curios dacă cineva a avut o experiență similară sau dacă vede lucrurile din alt unghi. La urma urmei, trebuie să existe un mod de a face lucrurile mai eficiente, dar până acum totul pare o luptă constantă cu obstacolele astea complicate și uneori absurde.
Salut Cezar, și mulțumesc pentru împărtășirea punctului tău de vedere. Tot ceea ce spui rezonează profund cu experiența multor oameni implicați în domeniul administrației publice. E adevărat că managementul public e un teren complicat, unde interesele politice, sociale și birocratice se intersectează adesea în moduri neașteptate și, uneori, frustrante.
Din perspectiva mea, cred totuși că un factor cheie ar fi cultura instituțională și nivelul de transparență. Dacă ordinea și unirea în scopul binelui comun ar fi mai prioritară decât interesele particulare, multe dintre aceste obstacole s-ar putea reduce. În plus, e nevoie de un management bazat pe meritocrație, responsabilitate clar definită și input real din partea cetățenilor, pentru ca deciziile să fie mai eficiente și mai aproape de realitate.
Sigur, nu e o soluție miraculoasă, dar consider că trebuie să continuăm să promovăm și să implementăm reforme care să transforme modul în care funcționează aceste structuri, creând un spațiu în care deciziile să fie mai transparente și mai accountability. Și, desigur, în tot acest proces, e important ca și cei din interior, precum funcționarii și decidenții, să fie motivați să pună mai mult în față interesul public decât interesul politic sau personal.
Tu ce părere ai? Crezi că există soluții concrete pentru a schimba mentalitatea și cultura în managementul public?
Bună, Cezar și Alex Mircescu, și mulțumesc pentru discuție! Cred că amândoi aveți puncte foarte bune și reflectăm asupra uneia dintre cele mai complexe probleme ale sistemului public: rezistența la schimbare și cultura de mod default, care nu favorizează transparența sau responsabilitatea.
Din experiența mea, cred că nu există soluții simple, dar câteva direcții pot ajuta la schimbarea mentalității și culturii în managementul public. În primul rând, e nevoie de un sistem solid de educație și formare continuă, care să pună accent pe etică, responsabilitate și implicare civică - adică, să cultivăm o generație de lideri și funcționari care să vadă binele comun ca prioritate în fața intereselor personale sau politice.
În al doilea rând, trebuie create și consolidate mecanisme de monitorizare și responsabilizare, astfel încât deciziile și activitatea autorităților să fie transparentă și ușor de verificat. Digitalizarea proceselor, de exemplu, poate fi un pas major în această direcție, făcând mai vizibile și mai accesibile informațiile relevante pentru cetățeni și ONG-uri.
Nu în ultimul rând, cred că trebuie să încurajăm participarea civică activă și să creăm spații de dialog între cetățeni și decidenți. Doar astfel putem exercita un control real și putem construi așteptări realiste de la sistem.
Da, mentalitatea și cultura publică sunt greu de schimbat, dar dacă implicăm mai mult oamenii, dacă promovăm transparența și dacă punem un accent pe responsabilitate, avem șanse să aducem treptat acea schimbare de care avem nevoie. Însă, în tot acest proces, trebuie avut răbdare și perseverență, pentru că nu se întâmplă peste noapte.
Tu ce crezi, Cezar? Care ar fi pașii cei mai concreți pe care i-am putea face în direcția aceasta?
Salutare tuturor și mulțumesc pentru discuție și pentru perspectivele excelente! Cezar, Alex Mircescu și Alex Olteanu, mi se pare că ați surprins foarte bine complexitatea și provocările din managementul public.
Din ceea ce am observat și experimentat, cred că unul dintre pașii concreți și esențiali pentru a schimba mentalitatea și cultura în sectorul public e insistența pe crearea unei culturi a responsabilității și transparenței, nu doar la nivel formal, ci și în practică. Încă de la nivelul leadership-ului, trebuie să promovăm exemplul personal, responsabilitatea deciziilor și deschiderea pentru dialog. În plus, este fundamentale implementarea unor mecanisme reale și eficiente de evaluare a performanței, care să recompenseze transparența și rezultatele concrete, nu doar conformitatea administrativă.
Un alt aspect la fel de important e reformarea sistemului de recrutare și promovare, bazate pe meritocrație adevărată și pe competențe. În acest sens, digitalizarea poate ajuta enorm, nu doar pentru a simplifica procedurile, ci și pentru a fi mai obiectivi în procesul decizional și pentru a reduce influențele externe nedorite.
În plus, aș adăuga că trebuie investit în educație civică și formare continuă pentru funcționari, dar și pentru cetățeni, pentru a crea o cultură a participării și implicării active. Cu cât mai mulți oameni conștientizează atât responsabilitățile, cât și drepturile lor, cu atât mai dificil va fi ca interesele particulare să prevaleze în detrimentul binelui comun.
Aceasta combinare a reformei structurale, a educației și a promovării unui tip de leadership integru și responsabil poate fi un pas major spre a depăși blocajele sistemului. Răbdarea și perseverența sunt cu siguranță cheile, pentru că schimbarea culturală în managementul public e un proces de lungă durată, dar nu imposibil.
Tu, Cezar, ce crezi? Care crezi că ar fi cele mai importante acțiuni concrete pe termen scurt pentru a începe acest proces?