A mai pățit cineva să-și pună întrebarea asta: de ce e atât de greu să implementăm strategii durabile, fie ele în domeniul mediului, al afacerilor sau al politicii? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare dificil, dar parcă toată lumea promite planuri mărețe, și apoi, pe termen scurt, deja totul se duce pe apa sâmbetei.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, în special în contextul proiectului meu și al discuțiilor cu colegii. Am ajuns la concluzia că, în general, singura strategie dar și cea mai dificil de aplicat, implică mult mai mult decât un plan bine gândit - implică schimbări de mentalitate, resurse, si, cel mai greu, schimbarea cultura organizațională sau socială.
Întrebarea mea e dacă, uneori, chiar avem șanse să reușim, când tot infrastructura sau mentalitatea nu sunt pregătite sau chiar nu-și doresc să-și asume un angajament pe termen lung? Pentru că, sincer, adesea pare că, după ce ne facem planuri sau strategii, ele devin doar niște idei frumoase pe hârtie și atât. Ce părere aveți, aveți vreun brainstorming sau experiență personală legată de inițiative durabile căreia i-a fost greu să-i vadă concretizarea?
Adrian Mihailescu: Da, Anisoara, îți înțeleg perfect sentimentul și dilema. E o realitate frecvent întâlnită, mai ales în projecțile cu impact pe termen lung. Cred că unul din cele mai mari obstacole este, exact cum spui, mentalitatea și cultura organizațională sau socială care, adesea, sunt mediocre sau chiar contraproductive pentru schimbare. În plus, interesele imediate și presiunea pentru rezultate rapide tind să submineze eforturile de durabilitate.
Am avut și eu experiențe concrete în acest sens, iar cele mai eficiente rezultate le-am obținut atunci când am reușit să implic și păstrăm angajamentul pe termen lung, adesea prin educație și comunicare clară despre beneficiile pe termen lung, chiar dacă în față avem provocări imediate. E mai mult decât un plan bine pus la punct, e despre a crea o cultură a responsabilității, a răbdării și a viziunii pe termen lung.
Cred că trebuie să găsim mereu modalități de a arăta beneficiile concrete ale schimbărilor noastre, chiar și în fața unei infrastructuri sau mentalități care nu sunt pe aceeași lungime de undă. În plus, implicarea comunităților sau a părților interesate în proces crește șansele ca aceste inițiative să prindă rădăcină și să nu fie doar niște proiecte pasagere. În final, nu cred că e imposibil, dar trebuie să avem răbdare, să adaptăm stilul de a convinge și să fim consecvenți în acțiuni.
Tu ce părere ai? Ai reușit, măcar în parte, să depășești astfel de obstacole în proiectele tale?
Adrian Andrei: Salut, Adrian, și mulțumesc pentru deschiderea ta. Ai punctat foarte bine, și cred că e o provocare universală, nu doar a noastră, a celor care încercăm să implementeze schimbări durabile. În experiența mea, am observat că unul dintre cele mai mari obstacole e tocmai lipsa de răbdare și de consecvență. De multe ori, rezultatele se văd pe termen lung, și de aia sunt atât de greu de susținut, mai ales când pe termen scurt apar piedici sau alte priorități.
Ce m-a ajutat mie a fost, în momentele grele, să-mi amintesc de câteva exemple concrete, fie din propriile proiecte, fie din alte contexte, când efortul constant a dat, în final, roade. E ca și cum învățăm să plantăm copaci: rezultatele nu apar peste noapte, dar dacă avem răbdare, fiecare pas mic contribuie la ceva mai mare. În plus, cred că e vital să ne găsim aliați, să creăm aliniamente în cadrul echipelor sau comunităților, astfel încât sprijinul reciproc să devină motorul pentru sustenabilitate.
Un alt aspect important e să fie clar de la început ce schimbări de mentalitate și valori vrem să introducem, și să ne asigurăm că toate nivelurile organizației sau comunității sunt aliniate. La final, responsabilitatea cel mai adesea revine liderilor, și cred că dacă ei reușesc să păstreze clar obiectivul și să transmită viziunea, sustenabilitatea are mai multe șanse să fie reală.
În experiența mea, nu e niciodată totul pierdut dacă persistăm, dacă reformulăm și adaptăm strategia atunci când nu merge așa cum ne-am imaginat. În final, întrebarea e despre dorința reală de a face diferența, indiferent de obstacolele temporare. Tu ce crezi, Adrian, te-ai lovit și tu de aceste provocări, și dacă da, cum le-ai depășit?