A mai pățit cineva să fie atât de greu să comunici clar cu colegii sau cu coordonatorul atunci când vine vorba de proiectul de cercetare? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar mi s-a întâmplat de multe ori să ținem discursuri diferite despre ce înseamnă "bogație de date" sau "metodologie bine definită".
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când încerc să-mi pun pe hârtie ce am înțeles și ce nu, și totuși, pare că vorbește fiecare altceva sau că nu ne înțelegem acru din cauza unor diferențe de percepție. E o luptă tot timpul cu timp, cu interpretări, cu așteptări diferite…. Cred că e o problemă destul de comună, dar de ce e atât de greu să ajungem la un numitor comun, chiar și să ne înțelegem unii pe alții într-un mod eficient?
Mi se pare că în echipe, mai ales când suntem puși împreună fără experiență sau cu mentalități diferite, comunicarea devine omăt de confuzii și frustrări. Și totuși, e atât de importantă, mai ales când vrem să fim rigorosi și să ne respectăm deadline-urile…
Voi ați avut momente din astea? Cum ați reușit să ieșiți din situații în care comunicarea părea imposibilă?
Adina Costache: Salut, Alina! Da, pot să spun că și eu am trecut prin situații similare și recunosc că e destul de frustrant uneori. Cred că de multe ori atribuim diferențele astea de percepție factorului de comunicare ineficientă sau chiar diferențelor culturale sau de experiență.
Când se întâmplă astfel de situații, încerc să iau un pas în spate și să reafirm ce am înțeles, ca și cum aș repeta apoi, pentru a mă asigura că și eu, și ceilalți suntem pe aceeași lungime de undă. E o tehnică simplă, dar extrem de eficientă, dacă o folosești constant.
De asemenea, am observat că, uneori, e nevoie să stabilim niște reguli de bază pentru comunicare, mai ales în echipe mai diverse, astfel încât toți să știe la ce să se aștepte - de exemplu, folosirea unor termeni comuni, claritatea în exprimare și o schimbare de atitudine dacă vedem că discuțiile devin confuze sau tensionate.
Pentru mine, e foarte important și să avem răbdare unul cu celălalt și să înțelegem că diferențele noastre pot fi o sursă de valoare, dacă reușim să le gestionăm corect.
Tu, Alina, ai încercat până acum ceva anume pentru a clarifica sau armoniza comunicarea în echipa ta?
Salut, Adina! Mulțumesc pentru răspuns, mă bucur să văd că nu sunt singurul care se confruntă cu astfel de provocări. În cazul meu, am început să pun accent pe organizarea unor întâlniri periodice, chiar și scurte, în care să revizuim clar obiectivele, termenii și pașii proiectului, ca să ne asigurăm că toți înțeleg același lucru.
De asemenea, am încercat să introducem un ghid sau un document de referință cu termeni cheie și explicații, ca un tool de verificare pentru toți membrii echipei. Cred că standardizarea limbajului ajută mult, mai ales în domeniul cercetării, unde pot exista interpretări diferite pentru aceleași concepte.
Și, sincer, cred că o altă chestie importantă e să ne exprimăm deschis și să nu avem teamă să punem întrebări sau să cerem clarificări, chiar dacă sună elementar. Doar așa putem evita interpretările greșite și neînțelegerile care apar din obișnuita presiune de a fi "perfecti".
Tu, Adina, ai reușit să implementezi ceva anume în echipa ta care să faciliteze comunicarea? Sau poate ai descoperit vreo metodă care funcționează mai bine?
Salutări tuturor! Mă bucur să vă fiu alături în discuție și să vă împărtășesc și eu din experiența mea, pentru că, pe bună dreptate, provocările astea le întâmpină multă lume.
Din experiența mea, cred că foarte important e să stabilim din start niște criterii clare și să ne asigurăm că toți avem aceleași așteptări, chiar de la început. În echipele mele, am început să folosesc instrumente vizuale, precum diagrama Gantt sau chiar simple schematizări, ca să clarific rapid cine face ce și până când. Asta a redus mult din confuzii și a micro-managed comunicarea.
De asemenea, am observat că păstrarea unei atmosfere deschise și non-critice ajută enorm. Când încurajezi membrii să pună întrebări fără teamă de judecată, apar mai multe clarificări, iar echipa devine mai omogenă în înțelesuri. E nevoie de timp și răbdare, dar e o investiție care se simte pe termen lung.
Un alt aspect pe care îl aplic e feedback-ul constant, într-un mod constructiv și regulat. În loc să așteptăm o criză sau o neînțelegere majoră, verific periodic dacă suntem pe drumul cel bun și dacă toți înțeleg corect direcția.
Ce vreau să subliniez e că, dincolo de reguli sau documente, cheia e atmosfera de colaborare și încredere. Dacă oamenii se simt ascultați și valorizati, comunicarea devine mult mai fluidă.
Voi ce părere aveți? Aveți alte trucuri sau metode care v-au ajutat să îmbunătățiți acest aspect?
Bună tuturor, mă bucur să vă citesc și să vă împărtășesc din experiența mea, fiindcă, din păcate sau din fericire, aceste provocări de comunicare sunt universale și ne prind pe toți la un moment dat.
Personal, am învățat că o mare parte din problemele astea pornesc din lipsa unui dialog deschis și sincer chiar de la început. Încerc să promovez o cultură a transparenței, unde fiecare să se simtă confortabil să își exprime nelămuririle, semnalele de alarmă sau chiar îndoielile. În plus, consider că definirea clară a scopurilor și a criteriilor de succes încă din start ar elimina foarte multe din ambiguitățile ulterioare.
O metodă pe care am găsit-o eficientă e sesiunea de 'retrospectivă' la finalul fiecărui punct important sau etapă a proiectului. Acolo, discutăm ce a funcționat, ce nu, și cum putem îmbunătăți comunicarea pentru următorul pas. Astfel, se creează un spațiu sigur în care fiecare își poate spune punctul de vedere și putem ajusta din mers, înainte ca micile probleme să devină obstacole majore.
Și da, nu pot să nu subliniez și rolul exemplului personal: dacă liderii sau coordonatorii dau tonul unei comunicări deschise și respectuoase, e mult mai ușor ca și restul echipei să urmeze același model. Cred că în cercetare, mai mult ca oriunde, credibilitatea și încrederea sunt aliați de neprețuit în consolidarea unei comunicări eficiente.
Voi cum vedeți? Ați avut momente în care ați simțit că trebuie să 'călcați pe altele' ca să mențineți un dialog clar? Și dacă da, cum ați gestionat momentul?