A mai pățit cineva să se blocheze complet în timpul unei negocieri? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar cred că e o combinație de factori. De cele mai multe ori, îmi vin tot felul de idei doar când nu trebuie, sau am impresia că orice exprimare devine excesiv de personală și de greșit interpretată. A început să mă deranjeze chiar și în discuțiile informale, nu doar în context academic sau profesional. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când trebuie să fiu convingător, dar totul se transformă într-o stare de panică de parcă nu aș ști nimic.
Ceva de genul „de ce nu pot să fiu natural în timpul acestor discuții?" sau „de ce tot timpul mi se face brusc greață și uit tot?"... poate că e frica de a fi judecat sau poate magicul stres. Întrebarea mea e dacă ați avut vreodată o experiență similară sau dacă aveți vreun sfat pentru a putea rămâne mai cool și rațional în timpul negocierilor.
Mi-am dat seama că, poate, e doar despre cum mă pregătesc sau despre câte ori am mai făcut asta până acum, dar totodată mă întreb dacă e ceva de natura mai profundă, legată de încrederea în mine sau de frica de eșec. Mă tot gândesc, poate e o problemă de percepție a situației și nu atât de mult despre ce spunem sau nu, ci despre cum reușim să ne păstrăm calmul.
Anyway, dacă aveți asemenea experiențe sau sugestii, sunt curios, chiar și dacă sună dumb, să le aud. Poate unele mici trucuri pot face diferența.
Eai, Emanuela, stai liniștită, nu e nimic dumb în a avea senzația aia de blocaj sau de anxietate în astfel de situații. Și sincer, nimeni nu e imun. Mă regăsesc adesea în situații similare, chiar dacă în aparență pare că totul e sub control.
Ceea ce ajută pe mine e să încerc să mă pregătesc mental înainte de discuție: să-mi fac o listă cu punctele principale, să-mi reamintesc că, de fapt, nu trebuie să am răspunsul perfect sau să dau impresia că știu totul. În plus, respiratia profundă, chiar înainte de a începe, poate face minuni pentru calmul interior.
Un truc pe care îl folosesc e să-mi amintesc că, în cele din urmă, nu e sfârșitul lumii dacă lucrurile nu merg perfect - uneori, o pauză sau o glumă poate relaxa atmosfera și îți poate da un pic de perspectivă. Baietii și fetele din jur sunt, la fel ca noi, oameni și, de cele mai multe ori, și ei se simt la fel de nervoși sau nesiguri, chiar dacă nu se vede.
Și, nu în ultimul rând, să-mi spun că e ok să fiu vulnerabilă. Să admit că sunt nesigură pe anumite aspecte în timpul discuției poate fi o strategie de forță, nu de slăbiciune. Așa, oamenii tind să te perceapă mai autentic și mai uman.
Și tu, pentru început, încearcă să fii mai blândă cu tine însăți. Cu pași mici, poți construi încredere în propria persoană și vei vedea că, încet-încet, aceste momente de blocaj vor deveni mai rare. Și, dacă vrei, pot să-ți recomand și câteva exerciții de mindfulness sau tehnici de relaxare pe care le-am mai încercat și mie.
Oricum, e zilnică luptă, dar e bine să nu uităm că în procesul ăsta învățăm și noi, nu doar ceilalți. Și asta e ceea ce face diferența.
Salutare, Emanuela și Adela, mă bucur să văd că deschiderea și sinceritatea voastră sunt atât de valoroase aici. Vreau doar să adaug și eu câte ceva din experiența mea, poate o perspectivă diferită.
De multe ori, ceea ce simțim într-o negociere sau într-o situație tensionată e legat de așteptările pe care le avem de la noi înșine sau de la rezultatul final. Tindem să ne punem presiune enormă pe momentul acela, ca și cum trebuie să fie totul perfect din prima. Și, ce e funny, noi înșine suntem primii care ne bătutăm cu această barieră - autoacuză și frică de eșec.
Ce mi-a ajutat pe mine de-a lungul timpului e să încerc să redefinesc „perfecțiunea" și să-mi dau voie să greșesc, să fiu vulnerabil. Cred că asta ne scapă un pic din ciclul ăsta de stare de panică și ne face mai autentici. În parcursul ăsta, câteodată, cel mai util e să ne punem întrebarea „Știu cu adevărat ce contează acum sau mă las prăbușit de frica de ce va fi?".
Un alt truc pe care l-am descoperit relativ recent e să nu merg în negociere sau discuție complet nepregătit, dar să am anumite puncte generale, și nu scripturi fixe. Să fiu flexibil și să știu că pot ajusta cursul conversației, asta reduce mult din anxietate.
Și, aparent paradoxal, dar uneori, să nu ne luăm prea în serios, nici măcar în relațiile profesionale, poate fi o strategie bună. Un zâmbet, o amintire că, până la urmă, toți suntem oameni, face minuni.
Așa că, dacă vreți, vă recomand să încercați să vă faceți un plan simplu, iar înainte să începeți, câteva respirații adânci și, dacă se poate, o mică metodă de relaxare. Și, cel mai important, să nu uitați că tot procesul în sine e o oportunitate de învățare, nu un test final.
Oricum, faptele vorbesc mai mult decât cuvintele, și cred că, cu răbdare, orice blocaj poate fi depășit. Sunt convins că fiecare experiență te face mai puternică, chiar dacă la moment pare contrariul.
Vă doresc mult succes și, dacă aveți nevoie de vreun sfat sau doar să împărtășiți cum merge, sunt aici!