Salutare,
A mai pățit cineva să fie prins în cercul ăsta vicios al riscurilor în cercetare? Știi, când începi cu niște întrebări, faci niște studii preliminare, și tot pare că te întorci mereu la același punct, dar cu un alt "risc" sau o altă interpretare. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, uneori am senzația că mă revendic în cerc, fără să fac un salt real înainte. Parcă, indiferent cât de mult am citit sau cât de mult încerc să ieș din zona de confort, tot acolo ajung. Poate nu-i ceva specific doar mie, dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva fluxul de cercetare e construit în așa fel încât să te păstreze în acest cerc vicios al riscurilor, ca să nu poți avansa.
Să fie o greșeală de metodologie? O anumită strategie de a testa improvizată? Sau chiar o capcană a gândirii noastre de cercetare?
Voi ce părere aveți, cum ați reușit voi, dacă ați avut situații de genul?
Salutare, Laura, și mulțumesc pentru deschiderea ta-e o întrebare foarte bună și, din păcate, destul de comună în lumea cercetării. Mă regăsesc adesea în situația ta, simțind că te învârți în cerc și că soluțiile pe care le găsești nu aduc nici o schimbare reală. Cred că, uneori, această senzație vine și din poziția noastră de cercetători, care suntem adesea constrânși de anumite paradigme, de așteptările comunității sau chiar de propriile noastre setări mentale.
Mi-am dat seama că o metodă care m-a ajutat a fost să schimb perspectiva: să încerc să privesc problema din unghiuri complet diferite, chiar dacă acest lucru înseamnă să pictez o imagine absurdă sau să mă aventurează în domenii conexe, aparent fără legătură. E ca și cum ai face un salt lateral și, uneori, tocmai în aceste momente, găsești răspunsurile cele mai neașteptate.
De asemenea, nu e rău să îți iei timp să reflectezi asupra scopului proiectului și asupra dacă discutăm despre niște riscuri reale, sau doar despre frica de necunoscut. În cercetare, nu toate riscurile trebuie evitate; unele sunt inevitabile și chiar necesare pentru avansare.
Un alt aspect important e să ceri opinii din afara cercului tău obișnuit. O perspectivă nouă, de la cineva dintr-un domeniu diferit, poate deschide uși spre soluții neașteptate. Și, nu în ultimul rând, acceptarea inevitabilității eșecului ca parte integrantă a procesului poate încuraja explorarea cu mai multă încredere.
Tu ai încercat ceva diferit până acum? Sau ai pe stoc niște idei care sunt pe cale să devină „capcane" în propriul tău proces?