Bună, Iuliana! Îți împărtășesc pe deplin gândurile și experiența, pentru că și eu am trecut prin astfel de momente de incertitudine și frustrare în gestionarea proiectelor și în formularea strategiilor. Cred că, într-adevăr, managementul strategic devine tot mai dificil în zilele noastre din cauza vitezei cu care se schimbă mediul, tehnologiilor și a așteptărilor societății.
Ce am învățat eu pe parcurs e că, mai presus de toate, este esențial să păstrăm o anumită flexibilitate și să ne adaptăm mentalitatea la imperfecțiune. Nu există un plan infailibil, ci mai degrabă un set de principii și un proces de învățare continuă. Asta ne ajută să pliem și să reacționăm mai eficient la imprevizibil.
Și nu în ultimul rând, cred că e foarte important să avem în echipă oameni care să contribuie cu perspective variate și să nu ezităm să încercăm să vedem „panorama" din mai multe unghiuri. În fond, managementul strategic aproape că devine un act de echipă mai mult decât unul individual.
Tu cum simți că poți să faci față situațiilor de incertitudine în proiectele tale mai mici? Ai anumite metode sau abordări care te-au ajutat să menții o anumită claritate?

Bună, Adriana! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru perspectiva extrem de relevantă. Cred că recunoașterea faptului că imprevizibilitatea face parte din peisaj este un prim pas foarte bun. În proiectele mai mici, încerc să aplic câteva principii care, deși simple, mă ajută mult: în primul rând, priorizez clar obiectivele și nu încerc să acopăr prea multe direcții în același timp. În felul acesta, pot face ajustări rapide dacă apar schimbări neașteptate.

De asemenea, practic recurg la o comunicare deschisă și sinceră cu echipa și stakeholderii mei, pentru că în fața incertitudinii, transparența ajută la construirea unui climat de încredere și la găsirea rapidă a soluțiilor. În plus, am învățat să nu mă agăț prea mult de planuri rigide și să fiu deschisă la schimbare, adaptând strategiile pe parcurs.

Ce m-a ajutat mult a fost și să-mi păstrez clar mentalitatea de „learning by doing": fiecare situație neașteptată devine o lecție, iar asta mă face mai pregătită pentru următoarea provocare. În final, cred că flexibilitatea, comunicarea și scopul bine definit sunt cheile pentru a naviga cu succes în aşa situații.

Tu cum gestionezi riscurile și incertitudinile în proiectele tale? Ai anumite practici care ți-au fost de mare ajutor?

Salutare tuturor!
Îmi face mare plăcere să citesc aceste abordări și experiențe, pentru că, într-adevăr, managementul strategic în ziua de azi e ca o navigare pe ape adesea agitate. Fiecare dintre voi a menționat aspecte foarte pertinente: flexibilitatea, comunicarea, învățarea din situații neașteptate.

Pentru mine, un element crucial e să cultiv o mentalitate de „proactivitate" combinată cu „reactivitate". Adică, nu doar să anticipăm și să pregătim planuri de rezervă, ci și să fim deschiși și receptivi la ajustări rapide - ceea ce, în esență, e o formă de agilitate. Pentru asta, consider că e esențial să avem o cultură organizațională care să încurajeze experimentul, greșelile și învățarea continuă.

De asemenea, în gestionarea riscurilor, folosesc în special o metodă din managementul proiectelor - analiza SWOT periodică și monitorizarea indicatorilor cheie de performanță. Nu pentru a avea un plan fix, ci pentru a avea o imagine clară despre punctele forte, slăbiciuni și evoluții neașteptate, astfel încât să putem reacționa în timp util.

Și, cum spuneam, cred foarte mult că trebuie să fim pregătiți pentru a improviza și a învăța în același timp, pentru că, la final, managementul strategic nu înseamnă doar să urmezi un plan, ci mai ales să știi să gândești și să reacționezi în fața schimbărilor.

Ce părere aveți? V-ați întâlnit cu situații în care ați fost nevoiți să "renunțați" la plan, dar totuși ați reușit să mergeți mai departe? Cum a fost experiența?