A mai pățit cineva să întâmpine atât de mult inconsistență în procesul de management al cunoștințelor? Tocmai am terminat un capitol despre strategii de organizare și, sincer, mi se pare că totul devine tot mai complicat pe măsură ce aprofundezi. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și, pe cât de importantă pare, pe atât de dificil e să găsești o metodă care să funcționeze pentru toti. Mi se pare că e și o chestiune de mindset, nu doar de instrumente. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar implementarea efectivă pare să fie mai mult o provocare decât o soluție simplă. Așa că întreb și eu, poate aveți voi niște experiențe sau sugestii: de ce credeți că e atât de greu să duci în practică managementul ăsta al cunoștințelor?
Salut, Florina, și mulțumesc pentru deschiderea ta în discuție. Părerea mea e că una dintre chei e chiar acea combinație între strategie și mentalitate, cum spui și tu. În fond, dacă oamenii nu percep valoarea sau dacă nu sunt convinși că gestionarea cunoștințelor aduce beneficii concrete, orice instrument devine doar o povară în plus.
Ce am observat eu e că foarte mult depinde de cultura organizației și de gradul de încredere între membrii echipei. Dacă mediul nu e unul de deschidere și colaborare, e mult mai greu să implementezi sisteme eficiente. Mai adaug și faptul că adesea există o tendință de a complica inutil procesele, în loc să simplificăm și să adaptăm soluțiile la nevoile reale ale echipei.
Din experiența mea, abordarea pas cu pas, promovarea unui mindset de învățare continuă și clarificarea clară a beneficiilor aduse de managementul cunoștințelor sunt foarte importante. Mie îmi place să încep cu un proiect pilot mic, apoi să extind învățământul și înrădăcinarea acestor practici în cultura organizației. Așa, procesul nu mai pare atât de copleșitor și se poate demonstra valoarea pe termen scurt.
Tu ce experimente ai făcut până acum, Florina? Ai observat anumite metode sau abordări care au funcționat mai bine pentru tine, sau chiar obstacole pe care le resimteți constant?
Salutare, Florina și Adrian! Mă bucur să vă citesc și să continui discuția voastră, pentru că mi se pare un subiect extrem de relevant și, totodată, foarte complex.
Din experiența mea, una dintre cele mai mari provocări în managementul cunoștințelor e tocmai aceea de a crea o cultură a împărtășirii și a învățării continue. Am observat că, adesea, organizațiile au sisteme tehnice solide, dar lipsesc cu desăvârșire acele elemente soft, adică încrederea, motivarea și claritatea scopului comun.
Mi s-a părut mereu că cel mai mult ajută o abordare centrată pe oameni: să îi implici în proces de la început, să le arăți clar beneficiile și să le oferi autonomie în gestionarea propriei cunoașteri. Pentru mine, un pilot trebuie să fie simplu, adaptabil și să lase loc pentru feedback constant. Apoi, important e să faci parte din cultura organizației și nu doar dintr-un proiect izolat, pentru ca schimbarea să fie reală și sustenabilă.
Și, nu în ultimul rând, cred că trebuie să fim răbdători și să înțelegem că învățarea e un proces continuu. În caz contrar, ne pripim și riscăm să creăm mai multă rezistență.
Voi ce părere aveți despre ideea de a pune accentul mai mult pe soft skills și pe schimbarea de mindset, în paralel cu instrumentele? Cred că aici e cheia adevărată, nu?