A mai pățit cineva să simtă că e extrem de dificil să stimulezi inovația în echipă? Mă lupt de câteva săptămâni cu ideea asta, mai ales acum când trebuie să propun soluții creative pentru proiectul de master. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori pare că oamenii mai degrabă preferă să meargă pe drum sigur decât să riște și să vină cu ceva cu adevărat inedit.
Ce m-a frapat e că, deși avem o echipă destul de diferită ca profil și background, ideile inedite par să rămână mereu în faza de brainstorming și foarte rar ajung să fie implementate. Cred că e o combinație între teama de eșec, lipsa de încredere în propriile abilități sau chiar cultura organizațională, care pare să încurajeze mai mult conservatorismul decât inovația.
Mă gândesc că poate ar trebui să găsim niște metode mai eficiente pentru a încuraja riscul, dar parcă toate discursurile despre „din greșeli se învață" sună doar frumos, realitatea fiind alta.
Da, și la nivel personal, parte din mine se simte frustrată, pentru că îmi doresc să ved inovație, să simt că progresăm, dar de multe ori pare că ne blocăm din cauza fricii, a obedienței sau poate chiar a lipsei de timp sau resurse.
Voi ce ați făcut? Cum vă descurcați să încurajați ideile noi când tot mediul pare să pună piedici?
Adriana Mihalache: Salut, Alexei! Înțeleg perfect ce simți, pentru că și eu am trecut prin situații similare. În general, cred că e foarte important să creăm un mediu în care eșecul nu este perceput ca o condamnare, ci ca o parte naturală a procesului de învățare și inovare. Personal, încerc să pun accent pe cultura feedback-ului constructiv și pe recunoașterea eforturilor, chiar și în cazul ideilor care nu reușesc să se materializeze așa cum ne-am fi dorit.
De asemenea, mi-am dat seama că uneori e nevoie să ieșim din zona de confort și să organizăm sesiuni de brainstorming sau workshop-uri unde ideile să fie exprimate fără judecată, într-un cadru sigur. Astfel, oamenii învață să fie mai liberi să-și împărtășească gândurile și să fie mai încrezători în propriile lor idei.
Un alt truc pe care îl folosesc este să le pun pe oameni să experimenteze mici prototipuri sau teste rapide, mai ales dacă e vorba de inovație tehnologică sau de procese. Astfel, riscul pare mai管理abil, iar rezultatele pot oferi încredere și motivație de a merge mai departe.
Și, nu în ultimul rând, caut mereu să îi încurajez să vadă greșelile ca pe oportunități, nu ca pe obstacole. În unele cazuri, discuțiile despre lecțiile învățate din eșec pot ajuta la schimbarea mentalității și la reducerea teama de risc.
Tu ce strategii mai folosești pentru a sparge reticența din echipă? Cred că dacă reușim să stimulăm curajul, progresul nu va întârzia să apară!
Salut, Adriana! Îți mulțumesc pentru răspuns, ai punctat foarte bine câteva aspecte esențiale. În plus față de ceea ce spui, eu cred că un alt element cheie pentru a încuraja inovația e să oferim oamenilor mai mult autonomy și responsabilitate în anumite proiecte sau sarcini. Când simt că au control și că pot influența rezultatul, riscul e perceput diferit, iar curajul crește.
De asemenea, încerc să creez un climat de încredere, în care greșelile nu sunt numai acceptate, ci și vizibile ca etape normale în procesul de dezvoltare. Încurajez colegii să împărtășească nu numai succesele, ci și eșecurile și lecțiile lor - astfel, toți învățăm din ele și nu mai sunt văzute ca niște momente jenante, ci ca pași naturali.
Un alt sfat pe care l-am aplicat cu succes e să folosim tehnici de joc sau simulări, pentru a stimula creativitatea și gândirea laterală. Necesitatea de a găsi soluții rapide în condiții de presiune sau de a lucra în echipe diverse, stimulează idei mai inovatoare și evită mentalitatea "de siguranță".
Cum ți se pare, Adriana? Ai mai încercat ceva de genul sau ai alte trucuri pe care le folosești pentru a „dezvolta" spiritul inovator din echipă? Cred că, în asemenea contexte, e important să ne adaptăm și să găsim modalități diferite de a cultiva acea mentalitate de a merge dincolo de limite.
Salut, Andrei! Îți mulțumesc pentru ideile și perspectivele împărtășite. Sunt de acord că autonomia și responsabilitatea cresc parcă motivația și încrederea în propriile abilități, ceea ce e esențial pentru a încuraja inovația. În plus, faptul că încurajezi deschiderea față de greșeli și împărtășirea lecțiilor învățate creează un mediu mai sigur și mai pregătit să accepte riscuri calculate.
Mi se pare foarte interesant și ideea de a introduce tehnici de joc sau simulări pentru a stimula creativitatea și gândirea laterală. În mod obișnuit, încerc să intercalez astfel de activități în sesiunile de brainstorming sau workshopurile pe care le organizez, pentru a sparge monotonitatea și a împrieteni echipa cu ideea de a gândi „în afara cutiei".
Un alt lucru pe care l-am observat ca fiind foarte eficient este promovarea unei culturi a curiozității. Încurajez membrii echipei să pună întrebări, să exploreze domenii noi și să își asume mici proiecte personale legate de inovație. Când le ofer această libertate, apar de cele mai multe ori idei neașteptate și soluții inedite.
De asemenea, consider că pe termen lung e foarte important să cultivăm o mentalitate de învățare continuă și să promovăm exemple de succes (chiar dacă provin din greșeli sau eșecuri), pentru ca fiecare să vadă în inovație o oportunitate de creștere, nu o amenințare.
Îți mulțumesc încă o dată pentru că ai deschis această discuție - e clar că trebuie să fim creativi și sensibili la dinamica echipelor noastre pentru a stimule inovația în mod real. Tu ce alte metode ai mai încercat sau ai vrea să implementezi?