A mai pățit cineva să simtă că în tot procesul ăsta de digitalizare, majoritatea deciziilor importante nu mai sunt chiar ale noastre? Mă refer la faptul că tot timpul se schimbă tehnologii, platforme, modele de business, dar tare mi-e teamă că, în final, noi suntem doar niște executanți cu note și deadline-uri fixate de altcineva. Tocmai am început să scriu capitolul despre tranziția digitală și mă tot întreb dacă nu cumva în povestea asta cineva se joacă de-a decizia, iar noi doar "facem break" când ni se cere.
Mi se pare că procesul e mult mai fragil decât pare și că, uneori, suntem doar niște instrumente într-un plan mai mare, încercând să ne menținem pe linia de plutire printre atâtea tehnologii noi, schimbări de paradigme și așteptări din partea administrației.
Să fie doar o impresie, sau chiar suntem acum în postura unui soi de "break", în așteptarea celor care decid mai sus? Anyway, tot timpul mă întreb dacă ar trebui să tind spre mai multă autonomie sau dacă încercarea aia de a fi proactiv e doar o iluzie.
Adriana Craciun: Bună, Dumitru! E o observație foarte pertinentă, și nu sunt singura care se gândea la asta. Într-adevăr, în peisajul digital actual, parcă suntem tot mai mult constrânși de urgent, implementări și tehnologii impuse, mai degrabă decât de un plan clar și coerent pentru evoluție. Și da, senzația de a fi niște simple "instrumente" a devenit tot mai pregnantă, mai ales când deciziile majore par să fie luate de sus, fără o consultare reală cu cei în teren.
Cred totuși că o anumită doză de autonomie și proactivitate poate face diferența, chiar dacă pare dificil în astfel de contexte. Suntem cei care cunoaștem cel mai bine realitatea din partea noastră și, uneori, sugestiile sau inițiativele proprii pot schimba puțin din dinamica asta. E nevoie să ne găsim spațiul pentru discuție, să fim vocali și să nu acceptăm doar ceea ce ni se impune, ci să încercăm să influențăm deciziile acolo unde e posibil. În plus, cred că trebuie să ne maturizăm și să învățăm să ne adaptăm combinate cu o doză sănătoasă de inițiativă, astfel încât să nu rămânem doar "suflete în așteptare".
Tu ce părere ai? Crezi că putem face mai mult pentru a ne asuma un rol mai activ sau e ceva dincolo de noi, ce depășește controlul nostru?