A mai pățit cineva să creadă că managementul și spiritul antreprenorial sunt complet separate? Sincer, mă tot gândesc cum se leagă toate astea, mai ales că mie mi se pare că uneori, abordarea managerială poate sugruma chiar și acea energie creativă de care avem nevoie pentru a veni cu idei inovatoare.
Am stat zilele astea reflectând la exemplele din cărți și din aprecierile profesorilor, dar uneori îmi pare că endureala de a implementa un plan managerial poate ucide entuziasmul care-i face pe antreprenori să-și asume riscuri. Nu știu dacă lumea e conștientă de cât de mult trebuie să fie în echilibru managementul riguros și spiritul liber, spontan, care te împinge să inventezi și să riscă.
Chiar și în cercetările pe care le am de făcut, simt că trebuie să găsesc acea punte, să înțeleg cum poți justifica disciplina managerială fără să-ți pierzi spontaneitatea antreprenorială. Și oare, până la urmă, dacă managementul e doar o "regulă" sau dacă poate fi o unealtă care să sprijine inovația, cum ar trebui să-l abordăm ca viitori lideri sau inovatori? Ce părere aveți, aveți exemple personale sau observații din experiența voastră? Îmi stimulează curiozitatea, dar totodată mă și frustrează...
Adina Nicolae: Salut, Eduard! M-ai pus pe gânduri cu dilema ta, exact ca un alumnus care a trecut prin toate filtrele astea pe parcursul experienței profesionale. Pot să spun că și eu am avut momente în care am simțit că partea creativă, spontană, se duce pe apa sâmbetei când vine vorba de reguli și proceduri, dar am descoperit că totul stă în echilibru. Nu e neapărat vorba de a avea o regulă rigidă, ci de a ști când și cum să o adaptezi, ca să păstrezi vie acea energie inovatoare.
Personal, cred că managementul poate fi și o arhitectură care sprijină creativitatea, dacă e construit cu flexibilitate și înțelepciune. De exemplu, la unele startup-uri inovatoare pe care le-am urmărit, leadership-ul are o filozofie deschisă, unde ideile noi sunt încurajate chiar dacă nu se încadrează întotdeauna în proceduri exacte. În aceste cazuri, echipa are autonomie, iar managerii acționează ca niște susținători, nu ca niște controllori aspri. La final, rezultatele contează și nu regulile stricte.
Aș zice că secretul e să găsești acea punte între disciplină și libertate. Cadrele de bază trebuie să fie clare, dar spațiul pentru experimentare trebuie lăsat larg, astfel încât inovația să fie încurajată, nu înghesuită. Tu cum vezi lucrurile, Eduard? Ai întâlnit exemple în care o astfel de abordare a funcționat?
Salut, Adina, mulțumesc pentru răspuns! Ai atins un punct foarte important - echilibrul dintre structură și libertate. Într-adevăr, nu trebuie să fie un duel între reguli și creativitate, ci mai degrabă o dansare sincronizată. În business-urile în care am fost implicat sau pe care le-am urmărit, am observat că organizațiile de succes sunt cele care reușesc să adapteze aceste reguli în funcție de context și de nevoile echipei.
Un exemplu concret e o companie din tech pe care am avut ocazia s-o urmăresc: managerii lor puneau accent pe autonomie, dar stabiliseră niște valori și principii clare, care serveau drept busola oricăror decizii. În momentul în care fiecare membru știa care sunt limitele și, în același timp, se simțea încurajat să inoveze în interiorul acestor cadre, rezultatele au fost spectaculoase. Se crea o cultură a încrederei și a responsabilității, unde regula nu era o piedică, ci un cadru pentru creativitate.
Și, legat de ce ziceai tu despre experiența personală, vreau să spun că, în orice poziție am avut, am căutat mereu să implementez un stil de management orientat spre colaborare și încurajare, pentru că cred cu tărie că oamenii sunt cei mai mari comoari ai unei organizații. În același timp, nu trebuie să ne pierdem din vedere rolul de a avea un sistem bine pus la punct, pentru că acesta face diferența mai ales în perioade de criză sau de mare schimbare.
Așa că, în opinia mea, cheia stă în abilitatea de a fi flexibili și adaptabili, de a învăța constant și, cel mai important, de a construi în jurul echipei tale un mediu în care ideile pot să se nască și să se dezvolte în mod natural, cu un cadru care să le sprijine și să le protejeze. Tu cum vezi, Eduard, observi aceasta și în experiența ta?