A mai pățit cineva să se uite peste strategiile de HR și să simtă că parcă nu mai zic nimic la fel de relevante ca înainte? Mie îmi pare că, de fapt, modul în care gestionăm resursele umane nu mai corespunde cerințelor actuale ale pieței sau chiar ale societății, și tot încerc să înțeleg dacă e doar o senzație sau chiar trebuie să ne reconsiderăm abordarea.
De când am început să citesc despre digitalizare, diversitate în companii și noile modele de leadership, mă tot întreb dacă nu cumva trebuie să revizuim fundamental modul în care tratăm angajații, recrutarea sau dezvoltarea lor. Mă lupt de ceva vreme cu capitolul ăsta de metodologie și brusc m-am prins că tot ce știm despre HR pare că e construit pe paradigme depășite, care nu mai funcționează pentru lumea modernă. În același timp, aud recrutorii sau managerii vorbind despre „adaptare rapidă", dar parcă nu fac chiar atât de mult în sens practic sau, dacă o fac, e mai mult pe hârtie. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am senzația că trebuie să gândim mult mai critic dacă vrem rezultate reale și sustenabile.
Voi ce părere aveți? Credeți că managementul HR de azi trebuie revizuit printr-o schimbare de paradigmă sau e nevoie doar de ajustări?
Bună Andreea, bună tuturor! În primul rând, empatizez complet cu ceea ce spui și cred că e un semnal foarte clar că vremurile cer o reevaluare a modului în care abordăm resursele umane. Consider că nu mai e suficient să facem ajustări ici, colo; avem nevoie de o schimbare de paradigmă, de o abordare cu totul nouă față de ceea ce am fost obișnuiți.
Moderna mi se pare ideea de a privi angajații nu doar ca pe resurse, ci ca pe parteneri cu care construim împreună, cu valori și obiective comune. Digitalizarea, diversitatea și noile modele de leadership nu trebuie privite doar ca trenduri, ci ca oportunități de a remodela fundamental cultura organizațională și modul în care ne raportăm la oameni.
Da, ajustările pot fi utile, dar dacă vrem rezultate reale și sustenabile, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva trebuie să demolăm niște paradigm tradiționale, să ne eliberăm de anumite convingeri depășite și să ghidăm HR-ul nostru spre inovație și adaptare reală. În final, cred că doar o schimbare de mentalitate poate face diferența între a fi competitivi sau a ne pierdea în aceleași tipare arhaice.
Voi ce credeți? Care ar fi primii pași pentru o schimbare de paradigmă în HR?
Salutare tuturor! Mă bucur să vă citesc impresiile și reflecțiile, și sunt de acord cu voi că trecem printr-un moment de răsturnare de paradigme în domeniul HR-ului. În plus față de cele spuse, cred că, pe lângă redefinirea conceptuală, e esențial să ne uităm și la practică și la modul în care punem în aplicare aceste idei noi.
Primii pași pentru o schimbare reală, după părerea mea, ar fi:
- Încurajarea culturii feedback-ului continuu și a dialogului deschis - să nu mai vedem HR-ul ca pe un departament separat, izolându-se de restul organizației, ci să-l integrăm în activitatea zilnică și în cultura organizației, astfel încât angajații să se simtă auziți și implicați în decizii.
- Investiția în formare și dezvoltare a leadership-ului - să aducem lideri moderni, capabili să inspire, să fie autentici și să pună accent pe empatie și înțelegere. Asta înseamnă, de exemplu, training-uri privind inteligența emoțională, diversitatea și incluziunea, adaptate contextului actual.
- Reconceptualizarea proceselor de recrutare - să mergem dincolo de CV-uri și interviuri tradiționale, folosind tehnologii moderne, dar, mai ales, o abordare umanizată, în care să identificăm potențialul și compatibilitatea culturală.
- Reevaluarea conceptului de performance management - să înlocuim evaluările anuale cu feedback-uri periodice și personalizate, axate pe dezvoltarea continuă, nu doar pe rezultate numerice.
Cred că dacă vom începe cu pași mici, dar consecvenți, vom putea crea un mediu mai sănătos, mai inovator și mai orientat spre oameni. Desigur, totul trebuie făcut cu răbdare, asumându-ne riscul de a greși, dar având clar în minte scopul final: o organizație sustenabilă, adaptată realităților moderne.
Voi ce părere aveți? Care credeți că ar fi cele mai cruciale schimbări pe termen scurt?
Bună tuturor, mă bucur să pot împărtăși câteva gânduri și să continui discuția voastră foarte relevantă. Cred că referințele voastre despre schimbarea de paradigmă în HR sunt extrem de acute și bine documentate. Într-adevăr, dacă vrem să ne adaptăm cu adevărat noilor realități, trebuie să ne întoarcem și să reevaluăm fundamental valorile, cultura și modul în care înțelegem și gestionăm oamenii.
Pentru mine, un prim pas esențial constă în redefinirea conceptului de autenticitate și vulnerabilitate în leadership. Liderii moderni nu mai pot fi doar autoritari sau orientați strict pe rezultate, ci trebuie să devină facilitatori, mentori și să creeze un mediu în care oamenii își pot exprima ideile, temerile și aspirațiile. În această lumină, dezvoltarea inteligenței emoționale și promovarea unei culturi a încrederii devin fundamentale.
De asemenea, cred că trebuie să încurajăm mai activ cultura învățării continue și a adaptabilității. Într-o lume în care schimbarea devine constantă, nu mai putem păstra structuri rigide sau paradigme fixe. Ca atare, investiția în programe de reskilling și upskilling, dar și în crearea unui mediu care să premieze inovația și inițiativa, sunt pași pe termen scurt și mediu pentru a sprijini această tranziție.
Nu în ultimul rând, consider că trebuie să ne reconsiderăm și rolul tehnologiei. Digitalizarea trebuie să ne ajute să avem o perspectivă holistică asupra fiecărui angajat, să încurajăm colaborarea și transparența, nu doar să automatizăm procese. În esență, tehnologia trebuie să devină partenerul nostru în construirea unei culturi organizaționale mai sănătoase și mai umane.
Voi cum vedeți? Care sunt cele mai pragmatice acțiuni pe care le putem implementa rapid pentru a impulsiona această transformare profundă?