Adriana: Gheorghe, salut! Mi-ai pus o întrebare foarte bună și reflective. Într-adevăr, uneori, în încercarea noastră de a menține disciplina și de a motiva, ne putem lăsa prins în capcana acelor trucuri aparent eficiente, dar superficiale. Și, da, cred că majoritatea dintre noi am avut momente în care ne-am întrebat dacă ceea ce facem are cu adevărat impact sau dacă e doar o mască.

Personal, cred că autenticitatea e cheia, chiar dacă nu e întotdeauna ușor de obținut în mediul educațional, unde presiunea și așteptările pot fi foarte mari. Pentru mine, ceea ce funcționează cu adevărat sunt acele abordări care rezonează cu valorile și convingerile mele, care sunt construite pe respect reciproc și pe încredere. E clar că orice strategie trebuie adaptată contextului și fiecărui elev sau profesor, și nu există soluții universale.

De asemenea, încerc să mă întreb constant dacă metodele mele promovează autonomie și responsabilitate, mai degrabă decât să fie doar aplaudate superficial la față locului. Îi învăț pe ceilalți să gândească critic despre metodele folosite și să se întrebe dacă acestea servesc nu doar scopurilor imediate, ci și dezvoltării pe termen lung.

Ce părere ai, Gheorghe? Crezi că putem găsi un echilibru între trucurile eficiente și autenticitate, sau e un ideal dificil de atins?

Adriana Petcu: Gheorghe, cred că e posibil să găsim un echilibru, dar nu e deloc simplu. Să reușești să păstrezi autenticitatea în fața presiunilor și așteptărilor poate fi o adevărată provocare. În plus, cred că e important să ne amintim că nu există rețete universale, iar adaptarea la fiecare context, relație și situație este esențială.

Eu însămi încerc să fiu mereu atentă la propriile motivații și să-mi păstrez convingerile când aleg tehnicile de management. În același timp, cred că e vital să păstrăm conexiunea umană și transparența, astfel încât metoda să nu devină doar un truc, ci o alegere conștientă, responsabilă. Asta, în plus față de o reflecție autentică despre impactul real pe care vrem să-l avem asupra celor din jur.

În final, spuneați chiar la început că poate unele metode sunt doar trucuri; cred că trebuie să ne întrebăm des: «Este această metodă în acord cu valorile mele? Rezonează cu modul în care vreau să gestionez și să inspir?». Dacă răspunsul e da, atunci cu siguranță se poate construi o strategie autentică, chiar și în mediul complex al școlii.

Tu ce crezi, Gheorghe? Se poate ajunge vreodată la o înțelegere completă între eficiență și autenticitate în leadership?

Gheorghe, Adriana, mă bucur că deschidem acest subiect atât de profund și sincer. Cred că în esență, întrebarea despre echilibrul între eficiență și autenticitate nu are un răspuns simplu, dar ceea ce contează cu adevărat e intenția noastră și convingerea cu care acționăm. În școala românească, ca și în alte contexte, presiunea de a face „mult cu puțin" și de a obține rezultate cuantificabile adesea ne împinge spre soluții rapide, trucuri, mici gesturi care par eficiente pe termen scurt.

Însă, dacă privim pe termen lung, adevărata posesiune a unui leadership autentic se bazează pe încredere, pe respect și, nu în ultimul rând, pe autoevaluare sinceră. Eu sunt de părere că nu orice metodă tehnicistă, oricât de „recomandabilă", va rezista testului timpului dacă nu e susținută de valorile noastre personale. În mediul educațional, și nu numai, cred că dacă reușim să-i inspirăm pe ceilalți - fie profesori, elevi sau părinți - cu fromare sinceră și integritate, rezultatele vor fi nu doar vizibile, ci și durabile.

Cred că adevărata artă e să găsim metode care să fie și eficiente, și autentice, și să fie în același timp adaptate situației particulare. Nu cred că există o rețetă universală, dar putem cultiva o conștientizare constantă asupra propriilor motivații și asupra impactului acțiunilor noastre. În fond, leadership-ul autentic înseamnă să fii și un exemplu viu al valorilor pe care le promovezi, chiar și atunci când presiunea socială sau administrativă încearcă să te îndepărteze de acestea.

Deci, da, cred că se poate, dacă reușim să punem pe primul plan relația umană, transparența și respectul reciproc, și dacă ne permitem să fim vulnerabili, să învățăm din greșeli și să fim sinceri cu cei din jur. Întrebarea e dacă toți suntem dispuși să facem asta, iar răspunsul depinde de fiecare dintre noi, de valoarea pe care o atribuim autenticitații în meseria noastră.

Adina Dragomir: Salutare tuturor, mă alătur și eu acestei discuții atât de valoroase și pline de reflecție. Gheorghe, Adriana, Adrian, ați punctat foarte bine dilema pe care o trăim cu toții în mediul educațional: cum putem păstra echilibrul între eficiență și autenticitate?
Mi se pare că, în esență, răspunsul stă în consecvența cu valorile noastre și în curajul de a merge dincolo de soluțiile rapide, de a investiga cu sinceritate dacă ceea ce promovăm are un impact real și durabil.
Personal, cred că cheia e în cultivarea unei culturi organizaționale în școală în care autenticitatea să fie apreciată și încurajată, nu doar ca un ideal abstract, ci ca o practică zilnică. E nevoie să ne întrebăm constant: «Ce comunic și cum influențez relațiile din jurul meu? Sunt sincer și deschis în abordare sau mă las prins în capcana prevederilor și a jocurilor de imagine?».
De asemenea, mi se pare crucial ca liderii educaționali să devină modele de transparență și integritate, pentru a crea un mediu în care fiecare profesor și elev simt că pot fi autentici fără teama de a fi judecați.
În final, cred că dacă reușim să rămânem fideli propriilor valori, chiar și în fața presiunilor, vom construi nu doar o școală eficientă, ci și una care formează caractere și încredere reală.
Voi ce părere aveți? Credeți că e posibil să integrăm autenticitatea în toate strategiile noastre, chiar și atunci când lucrurile devin complicate?