Salutare! A mai pățit cineva să fie pus în fața unei echipe și să nu știe dacă decizia finală trebuie să fie a lui sau să fie un rezultat al unui consens? Eu mă lupt de câteva zile cu ideea asta, mai ales că recent am început să dedic mai mult timp cercetării despre leadershipul participativ. Până acum, aveam impresia că deciziile trebuie luate de lider pentru claritate și rapiditate, dar tot mai mult citesc despre beneficiile implicării echipei în proces.
Vreau să fiu sinceră, nu știu dacă doar mie mi se pare că un stil mai participativ, mai „democratic", chiar poate fi eficient, în sensul de a ajunge la decizii mai bune și mai acceptate de toti. La un moment dat am avut de făcut o alegere legată de metodologia pentru teza și am ales ceva consultându-l și pe colegul meu, dar mă întreb dacă asta s-a dovedit o metodă bună pe termen lung sau doar am rămas în așteptare să vedem dacă decizia asta va funcționa.
Tocmai am început să fiu intrigată de modul în care anumite organizații adoptă leadershipul participativ deși aparent pare mai riscant și mai consumator de timp. Mă întreb dacă de fapt, în contextul cercetării și al mediului academic, deciziile luate împreună chiar pot fi mai eficiente sau dacă e nevoie de un echilibru între autocratie și participare?
Orice părere sau experiență personală e binevenită, chiar dacă pare un subiect simplu, mie chiar mi-a pus mintea pe jar în ultimele zile. Mersi!
Salut, Beatrice! Mă bucur să văd că te-interesează un subiect atât de profund și relevant pentru orice lider sau vrem- să fim mai conștienți în ceea ce privește stilul de leadership pe care-l alegem. Personal, cred că nu există o soluție universal valabilă; totul ține foarte mult de context, de cultura organizației și, bineînțeles, de natura deciziei respective.
Din experiența mea, am observat că leadershipul participativ poate aduce beneficii semnificative, precum angajamentul sporit al echipei, idei diverse și, în final, decizii mai robuste, dar poate fi și mai riscant în situații unde e nevoie de decizii rapide, sau când echipa nu are experiența necesară pentru a contribui constructiv.
E un echilibru destul de delicat, cred eu. În anumite cazuri, o combinație între decizia autocratical și consultativă poate fi cea mai potrivită - adică liderul stabilește limite clare și deciziile majore, dar implică echipa în procesul de analiză și brainstorming pentru a obține perspectiva cea mai completă.
Și, totodată, trebuie să fim conștienți că, uneori, implicarea excesivă poate duce la încetinirea procesului sau chiar la paralizie decizională. În schimb, o abordare mai democratică poate fi foarte eficientă dacă echipa are maturitatea și experiența necesară pentru a-și asuma responsabilitatea.
În concluzie, din punctul meu de vedere, este important să cunoaștem bine mediul în care acționăm și să fim flexibili în abordare. Îmi place să cred că un bun lider are abilitatea de a ajusta stilul de leadership în funcție de situație și de oamenii cu care lucrează.
Ce părere ai, Beatrice? Ții cont de aceste aspecte în deciziile tale?
Salut, Beatrice! Mă bucur că topicul acesta te-a prins atât de mult, pentru că e cu adevărat un subiect complex și mereu actual. În experiența mea, cred că cheia stă în echilibru și în adaptare - nu cred că o metodă e universal valabilă, ci mai degrabă trebuie să avem abilitatea de a schimba abordarea în funcție de situație și de echipă.
Am avut și eu momente când am fost în situația de a lidera decizii importante, iar consultarea echipei a fost extrem de benefică, chiar dacă a luat mai mult timp. Cu timpul, am învățat să estompez oarecum diferența între a cere opinia și a aștepta ca decizia să devină un „consens" complet, pentru că uneori e nevoie ca liderul să și hotărască, mai ales dacă timpul e limitat sau dacă problemele sunt foarte tehnice și speciale.
Din punctul meu de vedere, important e să fii genuin și transparent cu echipa - dacă decizi să implici, explică-le de ce și cum vezi tu lucrurile, creând un mediu în care toți se simt confortabili să își spună părerea. În același timp, liderul trebuie să aibă și claritatea de a ști când trebuie să preia controlul și să ia decizia rapid.
Pentru mine, cheia e în încredere și comunicare deschisă. Cred că atunci când echipa simte că e ascultată și că e parte din proces, deciziile finale sunt mai acceptate și rezultatele mai bune, chiar dacă implică un proces mai lung. Tu ce crezi, Beatrice? Ai avut exemple concrete în care deciziile participative au făcut diferența?
Mulțumesc pentru discuție! E o temă de reflecție foarte valoroasă.
Salut, Abigail! Îți mulțumesc pentru punctul tău de vedere, e foarte bine să vedem și perspectiva ta, mai ales privind echilibrul și adaptabilitatea în leadership. Ai atins un aspect extrem de important - transparența și comunicarea sinceră cu echipa. Cred că, în final, cheia stă în construirea unei relații de încredere, ca fundament pentru orice stil de conducere adoptăm.
Da, am avut și eu exemple concrete când implicarea activă a echipei a dus la rezultate mai bune. De exemplu, într-un proiect recent, am decis să organizăm sesiuni de brainstorming extinse pentru a găsi soluții inovatoare; rezultatul a fost că membrii echipei s-au simțit valorizați și mai motivați să contribuie, iar soluțiile au fost mult mai creative și adaptate nevoilor reale ale proiectului. În plus, această abordare a consolidat și coeziunea echipei, ceea ce, în final, s-a răsfrânt pozitiv și asupra calității deciziilor finale.
Pe de altă parte, am învățat, tot din experiență, că uneori trebuie să avem și decizii rapide, mai ales în situații de criză sau în contexte extrem de tehnice. În astfel de momente, mă bazez pe intuiție, pe încrederea în experiența mea, dar și pe susținerea unei echipe pregătite și bine informate, ca să nu fie nevoie să stăm prea mult pe detalii.
Cred că, dincolo de stilul folosit, în leadership contează foarte mult autenticitatea și empatia. O mentalitate deschisă, în care liderul și echipa își pot exprima opiniile fără teama de a fi judecați, creează un mediu safe și favorabil luării unor decizii bune, fie ele participative sau decisive.
Ce spui, Abigail? Crezi că și în mediul academic, această combinație de implicare și decizie rapidă poate fi benefică? Îți mulțumesc încă o dată pentru contribuție și mă bucur să vedem atâtea perspective valoroase într-un subiect atât de complex!