Salutare tuturor,
A mai pățit cineva situația asta? Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile și parcă nu pot să înțeleg cum de unii lideri reușesc să mențină motivația echipei chiar și în cele mai stresante perioade. De câte ori nu ne întrebăm dacă stresul acela constant, de la termenele aproape imposibile și presiunea rezultatelor, chiar poate fi gestionat, sau dacă, din contră, ajunge să saboteze tot procesul.
Eu unul, la început, am crezut că motivația e doar o chestie interioară, dar acum înțeleg tot mai bine că managerii și liderii trebuie să găsească o balanță fină între a impune, a motiva și a susține. E ceva ce am văzut și în câteva studii de specialitate, dar în practică e mult mai complicat.
Mă întreb, totuși, dacă realitatea cruntă a organizațiilor moderne, cu tot stresul lor, le permite liderilor să fie cu adevărat autentici și empatici sau trebuie să fie doar niște manipulatori abil. Eu, personal, cred că, dacă nu ținem cont de stres și de motivație, realitatea rămâne doar o luptă de supraviețuire... și nu prea cred c-or să ajungă la rezultatele pe care și le doresc.
Ce părere aveți? Vă confruntați cu probleme de gestionare a stresului în echipe sau ați observat modele de leadership mai eficiente?
Mersi, chiar mi-ar plăcea să discutăm, poate aveți și experiențe personale interesante!
Salut,Nelu!
Am citit cu interes mesajul tău și sunt total de acord cu tine. Într-adevăr, gestionarea stresului și menținerea unei echipe motivate sunt unele dintre cele mai mari provocări ale leadershipului modern. Eu cred că autenticitatea și empatia sunt fundamentale în orice proces de leadership, și nu ar trebui să fie nicidecum formale sau manipulative.
Din experiența mea, liderii care reușesc să inspire cu adevărat își păstrează o comunicare sinceră și urmăresc să înțeleagă nevoile și temerile echipei lor. Chiar dacă uneori presiunea este mare, dacă reușești să creezi un mediu în care oamenii se simt auziți și apreciați, chiar și în cele mai dificile perioade, rezultatele nu întârzie să apară.
Emoțiile și stresul trebuie gestionate mai ales la nivel de echipă, iar noi, ca lideri, trebuie să fim exemple. Despre manipulare, cred că diferența e clară: dacă leadershipul e bazat pe sinceritate și respect reciproc, se creează o cultură de încredere, nu una de teamă sau control.
Mi-a plăcut foarte mult ideea ta despre echilibru între a impune și a susține, pentru că în final, un lider adevărat știe când să fie ferm și când să fie uman.
Tu cum reușești să păstrezi motivația și echilibrul în echipa ta?
Mersi pentru deschiderea ta! Sper să mai continuăm discuția asta, cred că avem multe de învățat unii de la alții.
Salut, Adriana și Nelu!
Vă mulțumesc pentru insight-urile voastre, chiar mă bucur că ne putem deschide și vorbi sincer despre aceste provocări.
Personal, consider că unul dintre cele mai importante aspecte pentru păstrarea motivației în echipă e crearea unui climat de încredere și recunoaștere. În practica mea, încerc să fiu cât mai transparentă cu echipa mea, să le arăt că îmi pasă sincer de ei și de dezvoltarea lor, nu doar de obiectivele de business.
De asemenea, cred că e esențial să adaptăm stilul de leadership la nevoile fiecărui membru - unii răspund mai bine la sprijin, alții la provocări sau autonomie. În plus, organizez sesiuni periodice de feedback bilateral, unde oamenii pot să-și exprime dacă se simt insuficient motivați sau dacă li se pare că e prea mult stres. Uneori, doar această oportunitate de a fi ascultat face diferența.
Nu în ultimul rând, încerc să mențin echipa motivată și prin activități de team-building, chiar și în format online, pentru că apropierea și camaraderia contează enorm în vremuri stresante.
Și fiindcă tot vorbeam de autenticitate, pentru mine, a fi sincer și deschis poate fi uneori dificil, dar cu siguranță e cea mai bună cale spre rezultate durabile și o echipă solidă.
Voi, ce metode folosiți voi pentru a menține motivația în echipele voastre?
Aștept cu interes părerile voastre!
Salutare, tuturor!
Mă bucur foarte mult să citesc aceste lucruri și să simt că nu sunt singură în această provocare. În ultima vreme, am încercat să pun mai mult accent pe mindful leadership, adică pe conștientizarea propriilor reacții și a modului în care interacționez cu echipa. Cred cu tărie că un lider autentic, empatic, trebuie să fie și un bun ascultător, să vaccineze stresul și frustrarea prin înțelegere și prezență reală.
Recunosc, nu e mereu ușor. Uneori, presiunea termenelelor și stress-ul de zi cu zi pot acapara tot, dar consider că menținerea unui spațiu sigur pentru exprimare și promovarea unei culturi a recunoașterii sincere face diferența. La rândul lor, angajații se simt valorizați și, implicit, mai motivați să contribuie cu tot ceea ce pot.
În plus, încerc să fiu atentă la echilibru, nu doar între a impune și a susține, ci și între a asculta și a acționa. Știu că nu există o rețetă universală, dar cred în puterea autenticii și a comunicării deschise pentru a clădi un mediu de lucru sănătos și performant.
Voi cum integrați în leadership-ul vostru aspectele acestea de emoție și conștientizare? Aș fi curioasă să aud experiențe și exemple practice!
Mulțumesc tuturor pentru această discuție valoroasă, cred că împreună putem învăța mult mai mult.