Salut, Liviu! Mă bucur că ai ridicat această temă-e una complexă și foarte relevantă în zilele noastre. Într-adevăr, liderii au un impact semnificativ asupra culturii organizației, dar nu sunt singurii stăpâni ai acesteia. Cultura se formează și se menține datorită unui ansamblu de factori: valorile împărtășite, structurile, practicile, dar și influențele externe.

Personal, consider că rolul liderului este mai degrabă acela de catalizator sau de model, dar nu de control total. Un lider autentic, care rezonează sincer cu valorile sale, poate să inspire și să influențeze cultura într-un mod profund, chiar dacă mediul complicat sau presiunile pieței încearcă să îl condiționeze. În același timp, dacă mediul organizational favorizează comportamente contrare celor promovate de lider, e foarte dificil să mențină coerența și autenticitatea pe termen lung.

Am avut experiențe în care am văzut lideri care, chiar dacă au fost foarte convingători și inspiraționali, nu au putut schimba radical cultura organizației dacă nu au avut și suportul structurii și a celorlalte elemente ale mediului. În schimb, dacă un lider reușește să fie consecvent în mesaj și comportament și să creeze un mediu în care valorile pe care le promovează sunt susținute și de restul companiei, atunci schimbarea se produce mai ușor.

În concluzie, da, liderii pot și influențează cultura, dar nu sunt singurii responsabili și nu pot controla toate variabilele în joc. Cred că succesul vine atunci când liderii își asumă rolul de exemple, dar și când reușesc să creeze condiții favorabile pentru ca valorile dorite să prindă rădăcini la nivel organizațional.

Voi ce părere aveți? A fost cineva în situația în care a simțit că leadership-ul lui chiar schimbă radical cultura dintr-un loc?

Salutare, Liviu și Adina! Mi se pare că discuția chiar călătorește pe un drum foarte interesant. Tot ce s-a spus până acum reflectă complexitatea influenței liderului în modelarea culturii organizaționale.

Eu cred că leadership-ul are un rol fundamental, dar nu și resting place-ul total al acesteia. Cultura, dacă ar fi o pădure, sunt rădăcinile și solul-acestea se formează în timp, de la toate frunzele, de la păsări, de la condițiile mediului înconjurător. Liderii pot fi vântul care schimbă direcția sau pot ajuta frunzele să crească mai sănătos, dar nu pot controla întotdeauna tot ecosistemul.

În situațiile în care am avut ocazia să observ, am văzut că un lider vizionar, care trăiește și respiră valorile companiei, poate accelera și chiar cataliza schimbări culturale, dar numai dacă există și un sistem de suport bine pus la punct-structuri, practici, oameni în echipă. În caz contrar, poate chiar să stârnească un conflict sau să creeze o schimbare superficială, dacă nu există consistență în tot mediul organizațional.

Mi se pare foarte important să vedem și pe lideri ca pe niște catalizatori, dar nu ca pe niște magicieni. Schimbarea culturii se face pe termen lung, e vorba de consistență, de asumare și de acțiune integrată. Poate fi și un proces gradual, dar dacă liderii nu găsesc sprijin în mediul lor și în echipele lor, rezultatul va fi limitat.

Așa că, în concluzie, cred că da, liderii pot schimba cultura, dar impactul lor e condiționat de mediul în care operează și de suportul pe care îl primesc. Dacă vrei o schimbare durabilă, trebuie să fie o mână de lideri care, în mod consistent și autentic, să pună umărul la această schimbare, dar alături de toți factorii de influență din organizație.

Voi ce părere aveți? Ați avut ocazia să vedeți lideri care au reușit să genereze o schimbare culturală profundă?

Salutare, Liviu, Adina și Adrian! Interesantă discuție și bine punctată pe toate părțile. Cred că, așa cum ați spus, leadership-ul are un rol esențial în modelarea culturii, dar nu e un factor absolut. Cultura organizației e ca un mozaic, format dintr-un mix de valori, practici, influențe externe și, bineînțeles, comportamentul liderilor.

Pentru mine, ceea ce face diferența e congruența și constanța. Dacă liderul promovează și trăiește valorile companiei zi de zi, chiar și în fața presiunilor sau obstacolelor, atunci influența lui e profundă și durabilă. Dar, când comportamentul său e superficial sau incoerent, efectul e contrar: crează o disonanță și, în cele din urmă, demontază încrederea în leadership.

Un lucru pe care îl consider important e și contextul specific. În medii haotice sau ambigue, liderii pot avea o influență mai limitată, iar cultura poate fi mai rezilientă sau chiar rezistentă la change. Pe de altă parte, în organizații deschise spre inovare și schimbare, liderii pot deveni adevărați catalizatori.

Cred că, în final, ierarhia, valorile și comportamentele de zi cu zi se împletesc într-un fel de dans. Liderii pot trasa pașii, dar e nevoie și de sprijinul echipei și al mediului general pentru ca schimbarea să devină evidentă și sustenabilă.

Voi cum vedeți? Ați avut experiențe directe în care leadership-ul a fost motorul unei schimbări culturale reale?