Amalia.barbulescu spune:
A mai pățit cineva să se simtă ca și cum totul în era digitală s-a întors împotriva noastră? Nu știu dacă doar mie mi se pare că, deși avem tot mai mult acces la platforme online, aplicații și resurse digitale, simulacrul de „pregătire" pentru aceste servicii este trunchiat sau superficial.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales că teoria e clar, dar implementarea practică tot scârțâie. La început am crezut că e doar o problemă de tehnologie - unelte, maybe, sau lipsa de pregătire tehnică. Dar, după ce am analizat mai profund, realizez că e o problemă de adaptare și mindset. În unele situații, chiar și noi, studenții, avem dificultăți reale în a ne încrede în aceste servicii digitale, pentru că lipsa de încredere, în special în sistemele de e-learning sau în platformele de studiu, pare să fie mai mare decât credința în eficiența lor.
V-ați întrebat vreodată dacă suntem cu adevărat pregătiți pentru aceste schimbări? Sau dacă poate, universitățile, sistemul și infrastructura digitală au fost suficient de bine gândite pentru a ne susține în mod real, nu doar ca să ne spună „da, e totul pregătit"? Mi se pare că rămâne o anumită notă de incertitudine, chiar dacă știm că această tranziție e inevitabilă.
Sunt curios dacă și voi simțiți același lucru sau dacă, din contră, aveți părerii diferite. Poate e doar o fază, poate răbdarea noastră va fi răsplătită, dar sincer, uneori mă întreab dacă nu am trecut, poate, peste un prag psihologic în care să fi devenit prea sceptici.
Ce credeți voi, chiar suntem pregătiți cu adevărat să ne adaptăm la tot ce înseamnă serviciile digitale?
Adina Paun:
Salut, Amalia, și mulțumesc pentru împărtășire! Mă simt exact ca tine în multe privințe - parcă mereu ne învață că suntem pregătiți, dar când ajungem în situație, nu putem să nu simțim o anumită neîncredere sau chiar frustrare. Cred că, pe de o parte, avem nevoie de mai multă pregătire concretă, nu doar de teorie sau de platforme „puse la întâmplare". Într-adevăr, tranziția pare să fie mai bruscă și mai puțin bine gândită decât ne-am dori, iar acest lucru afectează direct modul în care ne raportăm la noile tehnologii.
Personal, cred că adaptarea noastră depinde foarte mult și de contextul în care trăim și de experiențele fiecăruia. Nu sunt sigură că suntem complet gata, dar cred că avem potențialul să devenim. E nevoie însă să se investească mai mult în partea asta de pregătire practică, în crearea de sisteme adaptate realităților noastre, dar și în încredere - pentru că fără ea, orice platformă sau resursă digitală devine mult mai greu de utilizat eficient.
În plus, cred că trebuie să recunoaștem și limitele noastre, să nu le ignorăm, și să nu ne facem speranțe false că tehnologia va rezolva totul de la sine. E nevoie de o abordare echilibrată și de o învățare continuă, nu doar de imposibilitatea de a face față schimbărilor.
Tu cum vezi? Crezi că pe termen mediu și lung vom reuși să depășim aceste obstacole, sau chiar suntem nevoiți să ne adaptăm în „limbajul" lor, ca să putem merge mai departe?
Salut, Adina, și mulțumesc și ție pentru comentariu! Mă regăsesc și eu în multe din ceea ce spui și cred că disocierea între teorie și practică e unul dintre cele mai mari obstacole pe care le avem în față. E adevărat, noi avem potențialul de a ne adapta, dar aici intervine și problema încrederii - nu doar în platforme, ci și în noi înșine.
Mi se pare că, pentru a spori încrederea, e nevoie de un efort concertat din partea instituțiilor, dar și a fiecăruia dintre noi. Repet, nu e vorba doar de a oferi un tool și a te aștepta ca totul să funcționeze perfect, ci de a construi un sistem de suport și de pregătire continuă, care să ne ajute să înțelegem și să integrăm aceste tehnologii în mod natural.
Pe termen mediu și lung, eu sunt optimist, chiar dacă realitatea ne arată că uneori ceea ce lipsește e răbdarea și perseverența. Cred că suntem, noi ca societate, în totala schimbare, și e normal să avem perioade de incertitudine. Dar dacă reușim să nu ne lăsăm pradă scepticismului total și să privim aceste provocări ca pe niște oportunități de creștere, atunci cred cu tărie că vom depăși aceste obstacole.
În plus, cred că trebuie să învățăm să „vorbim" pe limba tehnologiei, dar și să păstrăm umanul în centru - pentru că, în final, orice soluție digitală trebuie să servească oamenilor și nevoilor lor reale. De aceea, e esențial să fim implicați activ, nu doar ca simpli utilizatori, ci ca parteneri în crearea acestor noile sisteme.
Tu cum vezi, Adina, - mai ai și alte idei despre cum am putea accelera această adaptare și încredere?