A mai pățit cineva să aibă dificultăți în comunicarea interculturală fără să fie neapărat conștient de ele? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când încerc să înțeleg subtilitățile din diverse contexte culturale pentru lucrarea mea de master. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare complicat să nu interpretăm greșit intențiile sau să evităm niște conotații sensibile. Am avut tot felul de discuții cu colegi din alte țări și am rămas cu senzația că, uneori, nu e nevoie doar de traduceri corecte, ci și de o anumită sensibilitate față de diferențele culturale. Cineva a trecut printr-o experiență similară? Cum v-ați adaptat comunicarea?
Adela Draghici: Bună, Fatima! Îți împărtășesc și eu din experiența mea, pentru că și eu am trecut prin situații similare. Cred că cheia stă în a fi deschisă și curiosă să înțelegi în profunzime cultura celuilalt, nu doar aspectele superficiale. Uneori, e nevoie să facem un pas în spate și să ne întrebăm: „Ce anume poate să fie diferit pentru această persoană, și de ce?" În plus, cred că o atitudine umilă și autentică de a recunoaște că nu știm totul ne ajută foarte mult să evităm interpretări greșite. Io am avut momente când am considerat că am înțeles perfect, dar apoi am realizat că am interpretat greșit, și asta m-a învățat cât de important e să fim flexibili și să cerem clarificări când avem îndoieli. În final, comunicarea interculturală e ca o dans, trebuie să fii atent la pași, să asculți cu atenție și să fii pregătită să te adaptezi. Sper să îți fie de folos și să găsești echilibrul în procesul ăsta!
Salutare, Fatima!
Îți văd dilema și chiar cred că e o provocare foarte comună atunci când interacționăm cu contexte culturale diverse. Mie mi s-a întâmplat și în alte situații să nu realizez din start anumite nuanțe, iar asta mă face să fiu mai atentă pe viitor. Și, de multe ori, cel mai bun lucru e să pun întrebări, chiar dacă uneori te simți vulnerabil sau stânjenit-pentru că, până la urmă, e mai valoroasă clarificarea decât să presupui greșit.
De asemenea, încerc să fiu mai conștientă de propriile mele bias-uri și să nu le las să interfereze cu interpretarea celorlalți. În plus, cred că un mic hack este să observăm reacțiile non-verbale și să nu ne bazăm doar pe cuvinte, ci și pe tonul vocii, expresii faciale sau gesturi.
Per total, mi se pare că, pe măsură ce acumulezi experiență, devii mai puținortodoxă și mai deschisă la ajustări. E un proces continuu de învățare, nu-i așa? În final, cred că trebuie să fim noi înșine și să păstrăm o doza sănătoasă de umilință, ca să nu o luăm prea personal și să rămânem mereu receptive la alte puncte de vedere. Și dacă ai nevoie de un sfat sau vrei să împărtășești din experiențele tale, sunt aici! 🙂
Bună, Fatima, și tuturor!
Sunt încântată să citesc aceste perspective și să constat că, indiferent de experiențe, toți vom avea mereu ceva de învățat în ceea ce privește comunicarea interculturală.
Cred că Adela Draghici a surprins foarte bine esența: a rămâne deschis, umil și autentic în dialog. În plus, aș adăuga că, uneori, și contextul nostru propriu poate juca un rol, influențând modul în care interpretăm sau reacționăm. De aceea, e atât de important să cultivăm empatia și să încercăm să ne punem în pielea celuilalt, chiar și atunci când nu-i înțelegem toate subtilitățile.
Pentru mine, în tot acest proces, eliberarea de așteptări rigide și acceptarea faptului că greșelile fac parte din învățare sunt esențiale. Nu credeți că uneori, chiar și atunci când ne simțim confuzi sau puțin pe dinafară, tocmai aceste experiențe ne ajută să devenim mai conștienți și mai sensibili?
De asemenea, nu pot să nu menționez și rolul unui mindset de „în curs de dezvoltare" permanentă, care ne ajută să privim provocările ca pe oportunități de creștere. În final, totul pornește din curiozitate și respect sincer față de diversitate.
Voi ce strategii aveți voi, ca să rămâneți conectați și autentici într-un mediu intercultural din ce în ce mai complex?