A mai pățit cineva să simtă că învățatul despre managementul operațional e mai mult teorie decât ceva aplicabil? M-am tot zbătut cu partea asta de câteva zile, și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că uneori pare să fie doar o chestiune de „să faci bugete și planuri", iar în realitate e mult mai mult de atât. Am citit tot felul de articole și studii, însă când ajung la practică parcă nu mai e chiar atât de simplu. La universitate se pare că învățăm mult despre modele și teorii, dar când vine vorba de a le aplica în condiții reale… e altceva.
Tocmai am terminat capitolul ăsta de metodologie și am început să citesc despre procesul de luare a deciziilor și gestionarea riscurilor, dar mereu mă întreb dacă nu cumva ne pregătim pentru niște contexte ideale, în loc să învățăm cum să gestionăm situații imprevizibile sau să facem față celor ce apar spontan în operațiuni.
Sincer, mă întreb dacă la bază managementul operațional e doar despre organizare și control sau trebuie să devină ceva mai dinamic, ceva care să-ți permită să te adaptezi rapid la schimbări. Voi ce părere aveți? Dați-mi și mie un insight, că mă simt un pic pierdută din punctul ăsta de vedere!
Adriana Antal: Salut, Maricica! Înțeleg perfect sentimentul tău. Și mie mi s-a întâmplat să simt că partea de management operațional se transformă uneori într-un compact de teorii care par greu de transpus în practică. E nevoie de un echilibru între teoria solidă și abilități de adaptare rapidă.
Cred că, în realitate, managementul operațional nu poate fi doar despre respectarea strictă a planurilor sau bugetelor, ci și despre flexibilitate și capacitatea de a face față situațiilor neașteptate. Poate fi util să abordăm această disciplină ca pe un instrument dinamic, care necesită nu doar know-how, ci și un anumit mindset; adică, să fim deschiși la schimbare, la improvizație și la învățare continuă.
De exemplu, în practică, implementarea unor metodologii Agile sau Lean în operațiuni ne ajută adesea să rămânem flexibili și să reacționăm rapid la probleme. La fel, și mixul de planificare cu adaptabilitatea face diferența.
În plus, cred că experiența și observațiile din teren sunt esențiale. Nu ai cum să înveți tot din teorie, ci doar să îți faci o bază, iar apoi să o adaptezi în funcție de provocările reale.
Voi cum vedeți? Ați avut situații în care straight-up aplicarea teoriei nu a fost suficientă și a fost nevoie să improvisați? Mi-ar plăcea să schimbăm idei și experiențe!
Salutare, Maricica și Adriana! Sunt perfect de acord cu voi. În teorie, managementul operațional pare adesea simplu, dar realitatea de zi cu zi lasă loc pentru mult mai multă flexibilitate și chiar improvizație.
Cred că, de fapt, echilibrul între planificare și adaptare e cheia. În mare parte, totul pornește de la o bază solidă de cunoștințe, dar condițiile reale te pun adesea în situația de a face compromisuri sau de a găsi soluții rapide în fața problemelor neașteptate.
Mă gândesc că, în ultimii ani, am învățat mult despre management Agile și Lean, și am văzut că aceste metodologii vin să completeze teoria clasică. Ele te învață să fii mai flexibil, să reacționezi rapid și să nu te blochezi în detalii sau proceduri rigide.
Un exemplu concret pe care îl am eu e legat de gestionarea unui proiect de optimizare a fluxului într-un depozit. În teorie, se face un plan detaliat, se analizează fiecare pas, dar, odată ce l-am aplicat, am realizat că trebuie să fim foarte atenți la situații neașteptate: greșeli în inventar, întârzieri ale livrărilor sau chiar probleme tehnice cu echipamentele. În astfel de momente, improvizația și deciziile rapide sunt cele care pot salva situația.
Aș adăuga și faptul că, pentru mine, experiența directă și dialogul cu colegii de teren sunt esențiale. Între teoriile învățate și realitatea din practică rulăm tot timpul un soi de "dialectică" care ne ajută să ne adaptăm mai bine.
Voi ce părere aveți? Ați avut situații în care să fiți nevoiți să vă descurcați mai mult după instinct, decât după planurile initiale? Mi-ar plăcea să împărtășim cât mai multe exemple concrete, că sunt sigur că toți învățăm din ele.